Raportul Juridic Civil

III.1. Noţiunea de raport juridic civil, premisele

şi caracterele acestuia

III.1.1. Noþiune

În societate, oamenii stabilesc între ei o multitudine de relaţii. Cele mai

multe dintre aceste relaţii nu sunt reglementate de norme juridice, fiind lăsate la

libera apreciere a membrilor societăţii. O parte a acestora, datorită importanţei

pe care o prezintă pentru bunul mers al societăţii, sunt reglementate de normele

juridice. În acest fel, prin intermediul normei juridice, relaţiile sociale pătrund

în ordinea de drept.

În drept, relaþiile sociale care sunt reglementate de norma juridicã

alcãtuiesc raporturile juridice.

În funcţie de ramura de drept, căreia îi aparţin normele juridice,

raporturile juridice pot fi de drept constituţional, de drept administrativ, de

drept penal, de drept civil ş.a.m.d.

Putem defini raportul juridic civil ca fiind relaţia socială guvernată de

o normă juridică de drept civil

III.1.2. Premise

Pentru naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil este

necesară îndeplinirea anumitor condiţii. Acestea sunt denumite premise ale

raportului juridic civil.

Sunt considerate ca premise ale raportului juridic: a) existenţa relaţiei

sociale (subiectele); b) norma juridică şi c) o împrejurare constând într-un act

sau fapt juridic care să dea naştere, să modifice sau să stingă drepturi

subiective.

a) Existenţa relaţiei sociale (subiectele). Raportul juridic presu-pune

existenţa unor titulari de drepturi şi obligaţii. Aceştia sunt subiectele raportului

juridic, noţiune ce urmează a fi analizată distinct.

b) Norma juridică este, de asemenea, o premisă a raportului juridic; în

lipsa ei relaţia socială nu poate căpăta calitatea de raport juridic.

c) Actul sau faptul juridic este condiţia care generează drepturile şi

obligaţiile părţilor şi în legătură cu care se naşte, se modifică sau se stinge

raportul juridic.

Actul juridic este o acţiune umană făcută cu scopul de a produce efecte

juridice.

Faptul juridic poate fi o acþiune umanã prin care nu s-a urmărit

producerea unor efecte juridice, dar care, totuşi, prin consecinţele ei, generează

astfel de efecte, sau un eveniment ori stare de fapt, de care legea leagă anumite

efecte juridice.

Evenimentele sunt acele fapte care se produc independent de voinţa