Regimul politic Românesc

Noţiunea de persoană fizică. Ca subiect de drept civil, persoana fizică reprezintă omul privit ca titular de drepturi subiective civile şi obligaţii civile.

Sub aspect etimologic, termenul de “persoană” provine de la cuvântul latin persona, ce desemna la teatru masca pe care o purta pe scenă actorul, sugerând rolul său în piesă. Preluându-se acest cuvânt în drept, s-a dorit să se exprime rolul omului de actor pe scena vieţii juridice.

Clasificarea persoanelor fizice

Categoria persoanelor fizice ca subiecte de drept civil, este susceptibilă de mai multe clasificări.

Astfel într-o primă clasificare deosebim:

- minorii până la împlinirea vârstei de 14 ani;

- minorii cu vârsta între 14 şi 18 ani;

- majorii, adică persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani, precum şi minorul care se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

Într-o altă clasificare , putem distinge:

- persoane fizice cu cetăţenie română;

- persoane fizice cu cetăţenie străină;

- persoane fizice fără cetăţenie (apatrizii).

În fine într-o altă clasificare putem face distincţie între:

- persoane fizice cu domiciliul în România;

- persoane fizice cu domiciliul în străinătate.

Sediul materiei

Actele normative prin care este reglementată persoana fizică sunt în principiu următoarele:

-Constituția României ( art.16, art.25, art.49);

-Codul civil ( Cartea I - Despre persoane/art.25-257;Cartea a II-a - Despre familie/art.258-534)

-Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, modificată şi completată prin Legea nr.117/2006;

-O.G. nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice;

-O.U.G. nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de stare civilă, aprobată cu modificări prin Legea nr.290/2005, ş.a.

Identificarea persoanei fizice

Noţiune: Identificarea persoanei fizice reprezintă individualizarea

persoanei fizice în raporturile juridice, deci determinarea poziţiei sale în viaţa juridică.

Identificarea persoanei fizice reprezintă o necesitate generală, în sensul că însăşi societatea are interesul ca fiecare membru al ei să poată fi identificat în multiplele raporturi juridice la care participă şi permanentă întrucât fiinţa umană participă continuu (de la naştere şi până la moarte) la cele mai diverse raporturi juridice.

Identificarea persoanei fizice se face cu ajutorul mijloacelor sau atributelor de identificare a persoanei fizice şi anume: numele, domiciliul, starea civilă şi codul unic persoanal.

Natura juridică a atributelor de identificare a persoanei fizice

Ca natură juridică, atributele de identificare a persoanei fizice sunt drepturi subiective civile nepatrimoniale ce prezintă următoarele caractere juridice:

-au ca obligaţie civilă corelativă, obligaţia negativă şi generală de a nu li se aduce atingere, obligaţie ce revine tuturor celorlalte subiecte de drept, motiv pentru care în doctrină se spune că aceste drepturi sunt opozabile erga omnes;

-sunt inalienabile, în sensul că nu pot fi înstrăinate;

-sunt imprescriptibile extinctiv (cu excepţia unor acţiuni de stare civilă) şi achizitiv (nu pot fi dobândite prin posesie îndelungată);

-aparţin oricărei persoane fizice.

Numele

Noţiune şi caractere juridice

Numele reprezintă acel atribut de identificare a persoanei fizice care

constă în cuvintele prin care aceasta se individualizează în familie şi în societate, cuvinte stabilite, în condiţiile legii, cu această semnificaţie.

Din punct de vedere structural, numele este alcătuit din numele de familie pentru care se utilizează şi expresia de nume patronimic şi prenumele cunoscut şi sub denumirea de nume de botez.

Numele de familie individualizează persoana fizică în societate în timp ce prenumele asigură individualizarea acesteia în familie.

Lato sensu prin nume se desemnează atât numele de familie cât şi prenumele.

Stricto sensu, prin nume se desemnează numai numele de familie.

Ca drept subiectiv civil nepatrimonial numele prezintă următoarele caractere juridice:

-este un drept subiectiv absolut în sensul că poate fi exercitat de titularul său fără a fi nevoie de concursul altei persoane;

-este un drept subiectiv inalienabil în sensul că persoana fizică nu poate renunţa la nume după cum nici nu-l poate înstrăina;

-este un drept subiectiv insesizabil în sensul că nu poate forma obiect al executării civile;

-este un drept subiectiv imprescriptibil atât extinctiv cât şi achizitiv în sensul că pe de o parte prin neutilizarea îndelungată a numelui, dreptul la nume nu se stinge iar pe de altă parte simplul fapt al posesiei numelui respectiv nu poate conduce la dobândirea dreptului asupra acelui nume;