Succesiuni

Introducere

Precizare prealabilă:

Aceste succinte prezentări ale temelor din programa analitică a disciplinei urmăresc să pună la dispoziţia studenţilor un material didactic util dar nu şi suficient pentru examen. Util căci se doreşte a fi subliniate reperele, principiile materiei succesiunilor, trăsăturile fundamentale ale instituţiilor care alcătuiesc această materie. Se urmăreşte de asemenea, să se pună în evidenţă unele trăsături pe care o instituţie sau alta de drept succesoral le prezintă şi care sunt necesare a fi ştiute pentru a evita confuziile cu alte instituţii de drept civil, în raport cu care ar exista asemănări, uneori doar de natură terminologică: de pildă, capacitate civilă, capacitate succesorală ori reprezentare convenţională legală – reprezentarea succesorală. Insuficient căci acest material nu înlocuieşte bibliografia tipărită ci dorim numai să înlocuiască înţelegerea acesteia.

Noţiuni generale privind dreptul de moştenire.

Transmisiunea succesorală şi caracterele ei juridice

Potrivit art. 953 Cod civ., „Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă”. Pe lângă accepţiunea de transmisiune succesorală, moştenirea o are şi pe cea de patrimoniu transmis (prin urmare patrimoniul care constituie însuşi obiectul acestei transmisiuni).

Moştenirea, constând în însuşi patrimoniul ce a aparţinut unei persoane fizice decedate, are şi activ (drepturile cu conţinut economic ale defunctului) şi pasiv (obligaţiile evaluabile în bani ale acestuia). Moştenirea, altfel spus, în sens de lăsământ succesoral, este o universalitate juridică.

Deoarece cel decedat nu mai are calitatea de subiect de drept şi pentru că nu poate exista patrimoniu fără titular, universalitatea juridică, dacă până la moartea celui care lasă moştenirea, constituia patrimoniul acestuia, se transmite la data decesului, prin simplul fapt al morţii, către moştenitorii săi.

Moştenirea, legală şi cea testamentară sunt moduri de dobândire a dreptului de proprietate (art. 557 alin.(1) Cod civ.).

Dreptul de moştenire este reglementat în Cartea a IV-a a Codului Civil intitulată „Despre moştenire şi liberalităţi”.

Transmisiunea moştenirii operează dinspre cel care o lasă numit de cujus (din formula dreptului roman ,,is de cuius succesionis agitur – cel despre a cărui moştenire este vorba) către moştenitorii sau succesorii săi. În cazul moştenirii testamentare, de cujus se numeşte şi testator iar moştenitorii se numesc şi legatari.

Daca cel care lasă moştenirea (de cujus) poate fi exclusiv o persoană fizică (moartea determină încetarea capacităţii civile, a calităţii de subiect de drept numai în privinţa acestor persoane), moştenitorii pot fi şi persoane juridice (îndeoseb moştenitorii testamentari iar prin excepţie moştenitorii legali posibili titulari ai unei succesiuni vacante – statul, sau, după unele distincţii pe care Codul civil le face, comuna, oraşul sau municipiul). Pentru a cuprinde şi pe potenţialii moştenitori persoane juridice, definiţia moştenirii dată de art. 953 Cod civ, vorbeşte de persoane în fiinţă, nu în viaţă.

De precizat că de cujus nu poate fi niciodată o persoană juridică, transmisiunea patrimoniului acestei categorii de subiecte de drept urmând alt regim juridic decât al dreptului de moştenire şi anume regulile prescrise în principal de Codul civil referitoare la reorganizarea persoanei juridice.

Din cele ce preced a rezultat deja că moştenirea este de două feluri, legală şi testamentară (art. 955 alin.(1) C. Civ.). Cele două feluri de moşteniri nu se exclud ci pot cooexista fie cu titulari diferiţi fie cu acelaşi titular care, în acest caz, cumulează calitatea de moştenitor legal cu aceea de legatar.

Transmisiunea succesorală are patru caractere juridice:

- deoarece operează, are loc, în momentul decesului unei persoane, aceasta fiind şi data deschiderii moştenirii (art. 954 alin. (1) C. Civ.), este o transmisiune mortis causa;

- deoarece obiectul ei este un patrimoniu, o universalitate juridică, este o transmisiune universală (cu excepţia legatului cu titlu particular, când prin testament se dispune mortis causa, de unul sau mai multe bunuri singulare, izolate şi nu de intregul patrimoniu?);

- este o transmisiune unitară pentru că este guvernată, urmează acelaşi regim juridic fără a se distinge după natura bunurilor din succesiune, după felul moştenitorilor ori după alte criterii.