Teoria Obligatiilor

Curs
8.5/10 (4 voturi)
Domeniu: Drept Civil
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 69 în total
Cuvinte : 38648
Mărime: 133.84KB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

CAPITOLUL X

OBLIGATIA CIVILA

1. NOTIUNEA DE OBLIGATIE CIVILA

2. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGATIE

3. IZVOARELE OBLIGATIILOR

4. CLASIFICAREA OBLIGATIILOR

5. OBLIGATIILE COMPLEXE

6. OBLIGATIILE AFECTATE DE MODALITATI

1. NOTIUNEA DE OBLIGATIE CIVILA

În dreptul civil, termenul de obligatie are trei acceptiuni:

a.) în sens larg (lato sensu) se întelege acel raport juridic în care o persoana - numita creditor - pretinde alteia - numita debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, iar în cazul neîndeplinirii acestei îndatoriri, creditorul poate sa apeleze la forta de constrângere a statului, solicitând aplicarea unei sanctiuni.

b.) în sens restrâns (stricto sensu) obligatia civila reprezinta îndatorirea ce revine subiectului pasiv sau prestatia la care este tinut debitorul, fie ca acesta consta într-o actiune, fie într-o abstentiune.

c.) în al treilea rând, obligatia denumeste înscrisul care încorporeaza dreptul subiectiv patrimonial al creditorului si obligatia corelativa a debitorului (ex.obligatiunile).

2. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGATIE

Subiectele raportului juridic de obligatie pot fi atât persoane fizice cât si persoane juridice, ori, exceptional, statul.

Subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor.

Uneori o persoana poate avea o dubla calitate: si de debitor, si de creditor.

Continutul raportului de obligatie îl constituie dreptul de creanta apartinând creditorului si obligatia corespunzatoare a debitorului.

Dreptul de creanta se înscrie în activul patrimonial, iar obligatia corelativa în pasivul acesteia. Dreptul de creanta este un drept relativ, nu absolut.

Obiectul raportului de obligatie este actiunea sau abstentiunea subiectului pasiv, corespunzatoare dreptului subiectului activ.

Obligatia de a da (dare) nu se confunda cu obligatia de a preda (care este o obligatie de a face).

Obligatia de a nu face ceva este o obligatie negativa (de abstentiune) si consta în îndatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit fapt la care ar fi fost îndreptatit prin lege sa îl faca.

Trebuie distinsa obligatia general-negativa de a nu face ceva care incumba tuturor persoanelor în cazul raporturilor juridice ce contin drepturi absolute, obligatie care izvoraste din lege, de obligatia de a nu face ceva la care este tinut debitorul într-un raport juridic concret, obligational.

Sanctiunea este un element specific raporturilor juridice obligationale perfecte. Este posibilitatea recunoscuta de lege creditorului de a recurge la forta de constrângere a statului, în cazul în care debitorul nu-si îndeplineste obligatia.

3. IZVOARELE OBLIGATIILOR

Prin izvor al obligatiilor se întelege acel fapt juridic (lato sensu) care da nastere unui raport juridic obligational.

Potrivit Codului civil sunt izvoare de obligatii civile: contractul, cvasicontractul, delictul, cvasidelictul si legea.

Contractul este acordul între doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânsii un raport juridic.

Cvasicontractul este un fapt licit si voluntar din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce între parti. Cvasicontractele reglementate de Codul civil sunt gestiunea de afaceri si plata nedatorata. Practica judiciara a adaugat la acestea si îmbogatirea fara just temei.

Delictul si cvasidelictul sunt definite de art.998 si 999 C.civ. Art.998 C.civ. prevede ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Art.999 C.civ. stabileste ca Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa . Delictul se comite cu intentie, iar cvasidelictul din culpa.

Exista si o alta clasificare, împartasita de literatura juridica:

- obligatii civile care izvorasc din acte juridice;

- obligatii civile care izvorasc din fapte juridice(stricto sensu)

- obligatii civile care izvorasc din lege (ex. obligatia de întretinere).

4. CLASIFICAREA OBLIGATIILOR

În functie de obiect obligatiile pot fi:

- obligatii de dare, adica de constituire sau transferare a unui drept real;

- obligatii de facere, care constau în predarea unui bun sau plata unei sume de bani;

- oblgatii de non-facere care constau în abtinerea debitorului de la ceva ce avea dreptul sa faca.

Dupa întinderea obligatiei, obligatiile se împart în:

a. obligatii de rezultat sau determinate, în care debitorul se obliga la o actiune care are un rezultat

b. obligatii de mijloace sau de diligenta, în care debitorul se obliga sa depuna toata straduinta, toata diligenta pentru obtinerea unui rezultat (ex.însanatosirea bolnavului).

Interesul clasificarii priveste solutionarea problemei vinovatiei. În cazul obligatiilor de rezultat, daca debitorul nu atinge rezultatul pentru care este dator, el este prezumat prin aceasta în culpa.

La obligatiile de mijloace, nerealizarea rezultatului nu este prin ea însasi o dovada a culpei debitorului, deci creditorul trebuie sa probeze ca debitorul nu si-a îndeplinit obligatia de mijloace si din aceasta cauza nu s-a obtinut rezultatul.

Dupa sanctiune, obligatiile civile se clasifica în:

- obligatii civile perfecte, a caror nerespectare este însotita de o sanctiune civila

- obligatii civile imperfecte (naturale) care sunt lipsite de sanctiune, dar care pot fi executate fara ca debitorul sa mai poata pretinde restituirea prestatiei. Art.1092 al C.civ.prevede: Repetetiunea nu este admisa în privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de bunavoie. Art.20 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva prevede, de asemenea, imposibilitatea repetitiunii obligatiei prescrise, dar executate de bunavoie.

Dupa opozabilitate, obligatiile se clasifica în trei categorii:

- obisnuite, cele mai numeroase care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor actelor juridice (res inter alios acta)

- reale (propter rem), care apar ca un accesoriu al unui drept real;

- scriptae în rem - a caror opozabilitate este strâns legata de posesia lucrului.Titularul dreptului de folosinta asupra acelui bun isi poate realiza dreptul sau numai daca dobânditorii succesivi ai proprietatii lucrului respecta acel drept.

Dupa structura obligatiile pot fi:

- pure si simple, în care exista un singur creditor si un singur debitor, si nu sunt afectate de modalitati;

- complexe, în care exista o pluralitate de subiecte sau de obiecte, ori ambele

- afectate de modalitati (de termen sau conditie).

5. OBLIGATIILE COMPLEXE

Obligatiile complexe pot fi obligatii cu pluralitate de subiecte, obligatii cu pluralitate de obiecte si obligatii indivizibile.

A. Obligatiile cu pluralitate de subiecte se pot clasifica în:

A - obligatii conjuncte (divizibile). Aceste obligatii constituie regula (art.1060 C.civ.). Fiecare creditor actioneaza pentru realizarea drepturilor subiective, proprii, iar fiecare debitor raspunde pentru partea sa din datorie în cadrul obligatiilor conjuncte.

B - obligatii solidare (art.1034-1056 C.civ.) în care fiecare creditor solidar poate sa pretinda debitorului executarea întregii datorii sau fiecare debitor solidar poate fi urmarit pentru executarea prestatiei datorate de toti debitorii solidari, creditorului.

Solidaritatea activa (între creditori) permite fiecarui creditor sa ceara debitorului plata întregii datorii. Solidaritatea activa trebuie stipulata expres.

Preview document

Teoria Obligatiilor - Pagina 1
Teoria Obligatiilor - Pagina 2
Teoria Obligatiilor - Pagina 3
Teoria Obligatiilor - Pagina 4
Teoria Obligatiilor - Pagina 5
Teoria Obligatiilor - Pagina 6
Teoria Obligatiilor - Pagina 7
Teoria Obligatiilor - Pagina 8
Teoria Obligatiilor - Pagina 9
Teoria Obligatiilor - Pagina 10
Teoria Obligatiilor - Pagina 11
Teoria Obligatiilor - Pagina 12
Teoria Obligatiilor - Pagina 13
Teoria Obligatiilor - Pagina 14
Teoria Obligatiilor - Pagina 15
Teoria Obligatiilor - Pagina 16
Teoria Obligatiilor - Pagina 17
Teoria Obligatiilor - Pagina 18
Teoria Obligatiilor - Pagina 19
Teoria Obligatiilor - Pagina 20
Teoria Obligatiilor - Pagina 21
Teoria Obligatiilor - Pagina 22
Teoria Obligatiilor - Pagina 23
Teoria Obligatiilor - Pagina 24
Teoria Obligatiilor - Pagina 25
Teoria Obligatiilor - Pagina 26
Teoria Obligatiilor - Pagina 27
Teoria Obligatiilor - Pagina 28
Teoria Obligatiilor - Pagina 29
Teoria Obligatiilor - Pagina 30
Teoria Obligatiilor - Pagina 31
Teoria Obligatiilor - Pagina 32
Teoria Obligatiilor - Pagina 33
Teoria Obligatiilor - Pagina 34
Teoria Obligatiilor - Pagina 35
Teoria Obligatiilor - Pagina 36
Teoria Obligatiilor - Pagina 37
Teoria Obligatiilor - Pagina 38
Teoria Obligatiilor - Pagina 39
Teoria Obligatiilor - Pagina 40
Teoria Obligatiilor - Pagina 41
Teoria Obligatiilor - Pagina 42
Teoria Obligatiilor - Pagina 43
Teoria Obligatiilor - Pagina 44
Teoria Obligatiilor - Pagina 45
Teoria Obligatiilor - Pagina 46
Teoria Obligatiilor - Pagina 47
Teoria Obligatiilor - Pagina 48
Teoria Obligatiilor - Pagina 49
Teoria Obligatiilor - Pagina 50
Teoria Obligatiilor - Pagina 51
Teoria Obligatiilor - Pagina 52
Teoria Obligatiilor - Pagina 53
Teoria Obligatiilor - Pagina 54
Teoria Obligatiilor - Pagina 55
Teoria Obligatiilor - Pagina 56
Teoria Obligatiilor - Pagina 57
Teoria Obligatiilor - Pagina 58
Teoria Obligatiilor - Pagina 59
Teoria Obligatiilor - Pagina 60
Teoria Obligatiilor - Pagina 61
Teoria Obligatiilor - Pagina 62
Teoria Obligatiilor - Pagina 63
Teoria Obligatiilor - Pagina 64
Teoria Obligatiilor - Pagina 65
Teoria Obligatiilor - Pagina 66
Teoria Obligatiilor - Pagina 67
Teoria Obligatiilor - Pagina 68
Teoria Obligatiilor - Pagina 69
Teoria Obligatiilor - Pagina 70

Conținut arhivă zip

  • Teoria Obligatiilor.doc

Alții au mai descărcat și

Contractul Civil

I. Contractul civil-noţiune, trăsături şi clasificare 1.1.Noţiune şi trăsătturi Contractul civil este un acord de voinţă intervenit între două...

Obligațiile Civile

OBLIGAŢIA CIVILĂ 1. Importanta cunoaşterii noţiunii de teorie generala a obligaţiilor civile Teoria generala a obligaţiilor reprezintă un domeniu...

Reglementarea Obligatiilor Civile in Noul Cod Civil

1.Notiuni generale despre obligatii Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noţiunea de obligaţie, Codul civil român din...

Principiul Relativității Actului Juridic Civil

CAPITOLUL I EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE 1. Definiţia efectelor actului juridic civil Prin efectele...

Executarea Voluntară în Natură a Obligațiilor - Plata

CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE I.1. Principiul executării în natură a obligaţiilor Materia executării obligaţiilor este guvernată de...

Persoana Fizica - Subiect Individual de Drept Civil

Orice raport juridic isi are izvorul in acte de ratiune.Dreptul nu poate fi,deci,decat o ordine rationala introdusa in societate prin...

Moduri de Stingere a Obligatiilor Civile

1. Notiunea de obligatie civila “Obligatia civila constituie raportul juridic dintre doua sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice, ori...

Ai nevoie de altceva?