Teoria răspunderii civile

Consideratii generale

Sarcina culpei celui care a cauzat un prejudiciu facandu-se dupa adagiul romanistic ,,actori incumbit probatio” este greoaie, dar pentru a usura executarea acestei obligatii a creditorului - victima , legiuitorul a instituit prezumtia de culpa in dauna unor categorii de persoane pentru prejudiciile cauzate tertelor persoane, fie de catre autorii faptei ilicite care se afla sub supravegherea lor, fie de catre bunurile care se afla sub supravegherea lor ,fie de catre bunurile care se afla in paza lor juridical .

Prezumtia legala astfel instituita in art. 1000 ,1001 si 1002 Cod Civil este relative sau absoluta, dupa cum persoana impotriva careia produce efecte, poate sau nu sa beneficieze de dispozitiile alin. 5 al art. 1000 Cod Civil care precizeazã ca: ,,Tatal si mama, institutorii si artizanii sunt aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”

Fundamentarea raspunderii si a prezumtiei de culpa se face in virtutea ideii ca cel responsabil, desi a avut obligatia de a supraveghea persoana sau bunurile ce se afla in paza sa juridica, nu a executat aceste indatoriri si, mai mult decat atat, nu a facut nici o buna alegere, spre exemplu, in cazul prepusilor, ca efect fiind obligat sa daunele cauzate de acele persoane sau de acele lucruri.

Raspunderea indirecta, pentru fapta altuia, va fi structurata astfel:

a) raspunderea parintilor pentru prejudiciul cauzate de copiii lor minori;

b) raspunderea institutorilor i artizanilor pentru prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor;

c) raspunderea stapanilor si comitentilor pentru prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor;

d) raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri,in general;

e) raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale;

f) raspunderea proprietarului pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului.

Raspunderea parintilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor minori

Temeiul raspunderii

In baza art. 1000 alin. 2 Cod Civ. ,.tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii sai minori ce locuiesc cu dansii”. Acestia (pärinii) sunt exonerati de raspundere ,,daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”, in conformitate cu alin. 5 al articolului sus mentionat.

Inegalitatea dintre barbat si femeie (sot si sotie in cazul nostru) a fost inlaturata prin adoptarea Constitutiei din 13 aprilie 1948, ceea ce insemna ca ambi parintii deopotriva sunt responsabili pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii ale copiilor minori .

Aceasta raspundere este solidara si in concordanta cu principiul inscris in Codul familiei (art. 97 alin. 1), conform caruia ,,ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori adoptati”

Raspunderea pentru fapta copiilor minori este o exceptie de la reguaa raspunderii pentru fapta proprie si se aplica atunci când minorul comite o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

Fundamentarea raspunderii parintilor

In doctrina, cat si in jurisprudenta exista o unitate de pareri privind necesitatea acoperirii prejudiciului de catre parinti in cazul comiterii unor fapte ilicite de copiii lor minori, intrucat acestia in marea lor majoritate nu au resurse patrimoniale, iar, in caz contrar, victimele ar trebui sa suporte in mod injust acoperirea daunelor provocate.

Fundamentarea raspunderii parintilor se bazeaza pe exercitarea necorespunzätoare a indatoririlor legale ce le revin fata de copii, care din aceasta cauza comit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.Obligatiile legale fata de copiii minori constituie si obligatiile fata de societate.