Termenele Procedurale

Notiunea si rolul termenelor de procedura

In limbajul juridic conceptul de termen nu este propriu dreptului procesual civil. In dreptul substantial prin termen se desemneaza, in general, momentul cand o obligatie se stinge sau devine exigibila^1 . In acceptiunea sa procesuala notiunea de termen evoca durata de timp, stabilita de lege sau de judecator, inauntrul caruia trebuie indeplinit sau dimpotriva este oprita intocmirea unui anumit act de procedura. Legea reglementeaza in mod amanuntit continutul si modul de indeplinire a actelor de procedura dar, ea prevede nu numai cum trebuie facut actul de procedura, ci determina si cand trebuie facut, adica stabileste anumite termene ce se impun si ele a fi respectate. De altfel, in literatura s-a precizat ca in esenta sa termenul nu este decat o conditie extrinseca pentru validitatea anumitor acte de procedura, deci tot "o forma de procedura"^2 .

Termenele joaca un rol foarte important in proces, pentru ca:

- interesul legitim al partilor si interesul social cer ca desfasurarea procesului in timp sa fie cat mai limitata, pentru a se pune cat mai devreme capat unei stari de fapt care tulbura bunele relatii sociale si, o data ce hotararea a ramas definitiva, partea care a castigat procesul sa o poata pune in executare, realizandu-se astfel in mod concret dreptul sau, ori atat timp cat este deschisa calea de atac a recursului hotararea nu este definitiva. Iata de ce partile sunt obligate sa declare recursul intr-un anumit interval de timp, sub sanctiunea de a pierde acest drept^3 .

- este necesar ca partile sa-si poata pregati temeinic apararea lor, sa nu fie surprinse. Si pentru apararea acestor interese exista termene inauntrul carora este oprita o anumita procedura de judecata sau de executare silita^4 .

Este limpede ca interesul general reclama solutionarea cu celeritate a procesului civil si restabilirea grabnica a drepturilor subiective. In acest fel termenele au menirea de a impulsiona desfasurarea procesului civil si de a limita toate acele situatii care ar putea conduce la intarzierea judecatii. De aceea se poate afirma ca cel mai adesea termenele sunt statornicite pentru a tarmuri in timp exercitiul unui drept sau pentru a restrange limitele de timp in care se pot indeplini anumite formalitati procedurale. Concilierea celor doua interese - interesul general si interesul partilor - se realizeaza numai prin stabilirea de catre lege a unor termene cu o durata medie^5 .

Clasificarea termenelor de procedura

Termenele judecatoresti sunt acelea pe care instanta le stabileste in cursul procesului. Aceste termene se caracterizeaza prin aceea ca ele pot fi schimbate, reduse sau prelungite de instanta de judecata, in functie de necesitati. Astfel, de pilda, in ipoteza in care paratul locuieste in strainatate instanta poate stabili un termen mai indelungat (art. 1141 alin. 4 C. proc. civ.)^1 .

Dupa modul in care sunt stabilite, termenele sunt legale, judecatoresti si conventionale^2 .

a) Termenele legale sunt acelea pe care legea stabileste in mod expres (de ex. art. 22, art.89, art.170, art. 186, art.209, 248, art.301 etc.). In principiu aceste termene sunt fixe, nu pot fi largite sau scurtate de judecator ori de parti. Fixitatea termenelor de procedura constituie o caracteristica importanta a tuturor termenelor legale. Asa sunt, de pilda, termenele pentru exercitarea cailor legale de atac, precum si majoritatea termenelor stabilite in materia executarii silite. Legea permite judecatorului sa mareasca sau sa micsoreze durata unui termen legal numai in mod exceptional. Astfel de pilda, termenul pentru declararea recursului poate fi prelungit cu inca cinci zile daca presedintele instantei apreciaza ca cererea de recurs nu indeplineste conditiile prevazute de lege; inauntrul acestui termen partea va putea reface cererea de recurs (art. 303 alin. 5 C. proc. civ.)^3 .

Legea permite ;i scurtarea acestuia (de ex.art.89 alin. 1 in legatura cu termenul pentru inmanarea citatiei) si de aceea astfel de termene sunt denumite termene legale imperfecte.

b) Termenele judecatoresti sunt acelea pe care le fixeaza instanta in cursul solutionarii procesului, pentru infatisarea partilor, pentru prezentarea martorilor, pentru o cercetare locala etc. ^4 .

c) Exista si unele termene procedurale conventionale, respectiv cele in stabilirea carora vointa partilor are un rol determinant. Asa este cazul termenului solicitat si stabilit de ambele parti pentru executarea unei tranzactii^5 sau termenul arbitrajului care, potrivit art.341 alin.2 C. proc. civ. se fixeaza de parti^6 .

Durata curgerii termenelor

Termenele procedurale au un punct de plecare care este momentul de la care termenul incepe sa curga si un punct de implinire^1 .

Care este punctul de plecare al termenului de procedura? Raspunsul la aceasta intrebare ne este oferit de chiar art. 102 C. proc. civ, text care instituie un principiu in aceasta materie. Potrivit acestui text: "Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura daca legea nu dispune altfel".

In alte cazuri insasi legea, art. 102 alin. (1) partea finala C. proc. civ., permite ca termenul sa curga de la alta data decat cea a comunicarii actelor. Exemplu de astfel de cazuri: art. 284 alin. (2) prevede ca termenul de apel curge chiar daca comunicarea hotararii a fost facuta o data cu somatia de executare, sau la alin. (3) prevede situatia in care partea face apel inainte de comunicarea hotararii, caz in care hotararea se considera comunicata de la data depunerii cererii de apel. Rezulta ca in aceste cazuri comunicarea actului care constituie punctul de plecare al termenului este inlocuita cu alte acte, care constituie ele puncte de plecare a termenului (depunerea cererii de apel sau de recurs, comunicarea somatiei de executare)^2 . De asemenea, potrivit art. 582 alin. 1 C. proc. civ. ordonanta este supusa recursului, iar termenul curge de la pronuntare atunci cand ea s-a dat cu citarea partilor^3 .