Conspect dreptul concurenței

Noţiunea şi criteriile definirii formelor de concurenţă comercială

Termenul de concurenţă se analizează ca liberă competiţie între agenţi economici care oferă pe o piaţă determinată mărfuri şi servicii prin care se satisfac nevoi asemănătoare sau identice ale consumatorilor, desfăşurată cu scopul de a asigura existenţa sau expansiunea comerţului lor.

Concurenţa, care îşi are temeiul în două principii fundamentale ale economiei de piaţă: libertatea comercială şi libertatea concurenţei, prezintă următoarele trăsături:

- se angajează în principiu între agenţii economici care oferă pe aceeaşi piţă produse sau servicii care tind să satisfacă nevoi asemănătoare ale consumatorilor,

- este o competiţie liberă, în sensul că fiecare participant are latitudinea să hotărască momentul şi măsura implicării sale, cît şi mijloacele şi metodele pe care le utilizează (respectîndu-se totuşi regulile de deontologie profesională şi ţinîndu-se seama de limitele şi restricţiile impuse prin lege, în scopul protejării intereselor consumatorilor, a altor participanţi la circuitul commercial sau ale statului),

- este o stare continuă, întreţinută de actele individuale ale participanţilor la activitatea comercială, şi variabilă, situaţiile conjuncturale ale pieţei determinînd amplificarea sau calmarea manifestărilor concurenţiale ale agenţilor economici,

este un regulator al cererii şi ofertei, competiţia determinînd atît specializarea întreprinderilor în vederea satisfacerii cererii pieţei, cît şi ajustarea ofertei în raport cu valoarea cererii,

- factor determinat în stabilirea preţurilor şi tarifelor, împiedicîndu-se impunerea de preţuri de monopol şi, implicit, obţinerea de profituri de monopol,

- mecanism de repartizare a profitului între agenţii economici implicaţi în producţia şi distribuţia mărfurilor.

De o altă natură sunt factorii şi condiţiile ce determină existenţa mai multor tipuri de concurenţă. Formele concurenţei sunt variate şi diversificate.

Unul dintre factorii ce coontribuie la diferenţierea concurenţei îl reprezintă numărul şi puterea economică a participanţilor la tranzacţii. Cînd participanţii la tranzacţii sunt în număr mare şi de putere aproximativ egală.

Alt factor de departajare a concurenţei este gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. Cînd bunul este omogen, consumatorilor le este aproape indiferent de unde se aprovizionează. Diferenţierea produsului însă are ca efect creşterea concurenţei între producători, fiecare dintre aceştia dorind să atragă un număr cît mai mare de clienţi.

În al treilea rind, facilităţile acordate sau restricţiile ridicate în calea acelora care intenţionează să intre într-o ramură, pe o anumită piaţă, influenţează modul de realizare a concurenţei. Cu cît accesul într-o anumită ramură a economiei naţionale sau pe o anumită piaţă a unui agent economic se realizează mai uşor, cu atît mai mult creşte gradul de competitivitate în aceea ramură sau pe acea piaţă, creîndu-se condiţii pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor la un standart ridicat.

Un alt factor este gradul de transparenţă al pieţei, care se referă la posibilităţile de acces la informaţiile care rezultă din funcţionarea pieţei, produsele cerute sau oferite, preţurile, condiţiile de tranzacţionare, acces care poate fi liber pentru toţi participanţii de pe piaţă sau poate fi îngrădit de unii dintre aceştia în scopul sporirii propriilor avantje.

Alţi factori şi condiţii, în funcţie de care se conturează mai multe forme şi tipuri de concurenţă, sunt:

-Raportul dintre cererea şi oferta de bunuri,

-Nivelul general al dezvoltării economice,

-Complexitatea şi funcţionalitatea reţelei de pieţe dintr-o ţară sau alta pe o piaţă unică,

-Structura politică internă şi internaţională .

În funcţie de aceste condiţii, concurenţa se manifestă sub următoarele forme:

1. concurenţa perfectă (pură)

2. concurenţa imperfectă

Concurenţa perfectă denumită şi concurenţă pură presupune un asemenea raport de piaţă, încît, pe de o parte, toţi producătorii să-şi vîndă toată producţia, toate mărfurile oferite la preţul pieţei, fără ca vreunul dintre ei şi toţi împreună să-l poată influenţa hotărîtor, iar pe de altă parte, cumpărătorii să poată cumpăra ceea ce au ei nevoie şi cît doresc din fiecare bun la acelaşi preţ al pieţei, fără a-l putea modifica după voinţa lor.