Curs Drept Comercial

Notiuni introductive in dreptul comercial

1. Notiunea si obiectul dreptului comercial

a) Notiunea

Dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglemeteaza activitatea de comert. Pentru a intelege mai bine notiunea de drept comercial este necesar sa precizam si notiunea de comert. In sens economic comertul este definit ca o activitate care are ca scop circulatia bunurilor de la producator la consumator. Prin urmare, comertul consta in operatiunile cuprinse in intervalul dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie pana in momentul ajungerii acestora la consumatori. Aceste operatiuni sunt efectuate de comercianti, in calitate de agenti care sunt diferiti de producatorii de marfuri. In sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg. Ea cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor pe care le realizeaza comerciantii, ci si operatiunile de producere a marfurilor prin transformarea materiilor prime, a materialelor si obtinerea unor rezultate de o valoare mai mare pe care le realizeaza fabricantii sau intreprinzatorii. Avand in vedere sensul juridic al notiunii de comert, dreptul comercial reglementeaza atat productia(industria), cat si distributia(circulatia marfurilor). In conceptia codului comercial roman sunt considerate fapte de comert, si prin urmare intra sub incidenta acestei reglementari, nu numai actele de vanzare-cumparare, ci si intreprinderile care realizeaza activitate de productie, de circulatie, de prestari de servicii, de spectacole care sunt operatiuni ce vizeaza producerea si circulatia marfurilor. Totodata, codul comercial roman nu atribuie calitatea de comerciantnumai intermediarului (vanzator, cumparator, transportator), ci si producatorului (fabricant, editor, realizator de spectacole). Rezulta ca dreptul comercial reglementeaza activitatea comerciala definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor.

b) Obiectul

Definirea obiectului dreptului comercial este legata de un anume sistem adoptat de legiuitori. Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial exista 2 sisteme care permit determinarea obiectului dreptului comercial.

Primul sistem denumit sistem subiectiv-dreptul comercial acre ca obiect normele juridice la care sunt supusi comerciantii. Prin urmare, dreptul comercial este un drept profesional care se aplica persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a fost adoptat de codul comercial german in 1900.

Potrivit celui de-al doilea sistem denumit sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte si operatiuni, calificate de lege ca fapte de comert indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a fost adoptat de codul comercial francez din 1807.

Codul comercial roman are la baza ca principiu sistemul obiectiv. Articolul 3 cod comercial stabileste actele juridice, faptele si operatiunile considerate fapte de comert carora li se aplica dreptul comercial indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant. Totodata, articolul 7 cod comercial defineste calitatea de comerciant precizand si limitele aplicarii legii comerciale persoanelor care au calitatea de comerciant. Avand in vedere cele mentionate rezulta ca dreptul comercial poate fi definit ca reprezentand un ansamblu de norme juridice care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din actele, faptele si operatiunile considerate de lege ca fapte de comert, precum si raporturile juridice la care participa pesoanele care au calitatea de comerciant.

2.Evolutia istorica a dreptului comercial

Istoria dreptului comercial este strans legata de istoria comrtului si a societatii omenesti. Pentru satisfacerea nevoilor, oamenii au inceput sa schimbe intre ei produsele rezultate din munca proprie. Targurile au avut un rol important in nasterea si dezvoltarea comertului. Dezvoltarea comertului a impus inlocuirea dreptului cutumiar(al obiceiului) cu dreptul scris. Prima tara care a trecut de la dreptul cutumiar la dreptul scris aplicabil pe intreg teritoriul tarii a fost Franta. Un moment important in formarea dreptului comercial il constituie adoptarea in 1807 a codului comercial francez. Prin aceasta reglementare, anumite acte juridice, fapte si operatiuni au fost scoase din codul civil adoptat in 1804 si li s-au dat o reglementare noua corespunzatoare cerintelor productiei, schimbului si circulatiei. In acest fel, pentru prima adata se recunoaste si se consacra legal dualismul dreptului privat in drept civil si drept comercial. Influenta ideilor revolutiei franceze, ca si cuceririle lui Napoleon au dus la preluarea codului comercial de majoritatea tarilor lumii. Anglia si SUA utilizeaza dreptul cutumiar care are la baza precedentul judecatoresc.

3.Evolutia dreptului comercial in Romania

La inceputurile sale, comertul a fost guvernat de reguli cutumiare. Primele reguli scrise au aparut in codul lui Andronache Donici din 1814. O reglementare la fel de sumara se gaseste in codul Caragia din 1817 in Muntenia si in codul Chalimac din 1828 din Moldova. In anul 1887 a fost adoptat codul comercial roman. La elaborarea acestui cod s-a folosit ca izvor de inspiratie codul comercial italian din anul 1882. Codul comercial roman are la baza sistemul obiectiv intrucat normele sale sunt aplicabile faptelor de comert idiferent de persoana care le savarseste. Codul comercialroman s-a aplicat pana in 1948 cand, trecandu-se la economia planificata supercentralizata, docul comercial s-a aplicat doar in raporturile juridice re comert exterior, dar si aici cu numeroase restrictii. Dupa 1989, trecandu-se la economia de piata, codul comercial care a fost mentinut in vigoare si-a redobandit toate atributele sale de principala reglementare a raporturilor juridice comerciale dintre agentii economici. De precizat ca unele dispozitii ale sale sunt astazi depasite, dar crearea si functionrea economiei de piata in Romania este un proces de lunga durata care presupune in mod obligatoriu crearea unui cadru juridic corespunzator care s areglementeze statutul juridic al agentilor economici si a raporturilor juridice dintre acestia. Prima reglementare care s-a dat dupa 1989 a fost decretul lege (D.L.) nr 54/1990 privinbd organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative. De asemenea, s-a adoptat legea 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale. Prin articolul 47 al acestei legi s-a adoptat principiul libertatii contractuale dintre partile contractuale anulandu-se legea 8/1985 privind contractele economice.