Drept

Secţiunea a I-a Definiţia şi obiectul dreptului comercial

Din punct de vedere etimologic, termenul de „comerţ” înseamnă operaţiuni legate de marfă sau activitate asupra mărfii(„cum” = cu şi „merx” =marfă).

Subiectul care desfăşoară activitate de comerţ este de regulă comerciantul.

Funcţia principală a comerţului este acea de a procura consumatorului bunurile de care are nevoie.

Dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat care cuprinde ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale din sfera activităţii de comerţ, relaţii care se nasc de regulă între persoane care au calitatea de comerciant şi care se află pe poziţie de egalitate juridică.

Obiectul dreptului comercial îl reprezintă relaţiile sociale patrimoniale care au caracter comercial şi cele personal nepatrimoniale care privesc unele elemente de identificare ale comercianţilor persoane fizice sau persoane juridice.

Fapte(acte ) de comerţ

Faptul de comerţ este orice activitate care dă naştere la raporturi juridice guvernate de legea comercială şi care se întemeiază pe ideea de schimb de mărfuri şi valori, fiind calificată ca o activitate de intermediere în operaţiunile de schimb.

Sunt fapte de comerţ potrivit art.3 din Codul comercial:

1.Cumpărăturile de produse sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;

2.Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, şi vânzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând in comert, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3.Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ;

4.Cumpărările şi vânzarile de parţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;

5.Orice întreprinderi de furnituri;

6. Întreprinderile de spectacole publice

7.Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;

8.Întreprinderile de construcţii;

9.Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;

10.Întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde;

11.Operaţiunile de bancă şi schimb;

12.Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;

13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;

14.Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;

15.Construcţiunea, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.

16.Expediţiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;

17.Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;

18.Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaţiunei;

19.Depozitele pentru cauză de comerţ;

20.Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.

Între faptul de comerţ şi actul de comerţ există diferenţă, faptul de comerţ este utilizat ca sintagmă pentru a sugera negoţiu-ul juridic sau prestaţia în fapt iar pentru aplicarea legii comerciale actul de comerţ adică instrumentul doveditor al operaţiunii.

Subiectele raporturilor juridice de drept comercial sunt:

Comercianţi sunt aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale(art.7 din Codul comercial).

În înţelesul Legii nr.26/1990, art.1, alin.2 comercianţii sunt persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste.

Condiţii pentru ca o persoană fizică să devină comerciant:

-să aibă capacitate juridică cerută de lege respectiv de 18 ani;

-să exercite în mod obişnuit cu titlu de profesie fapte de comerţ;comerţul realizat să fie efectuat în nume propriu.

-activitatea comerciantului să aibă drept scop obţinerea de profit.

Pentru exercitarea activităţii de comerţ, persoanele fizice trebuie să obţină autorizaţia prevăzută de lege, autorizaţie care se eliberează la cerere de către primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor Municipiului Bucureşti pe a cărui rază teritorială îşi au domiciliul.Prin impunerea aceastei cerinţe, legiuitorul a urmărit verificarea aptitudinii profesionale a persoanei ce se va autoriza pentru specificul activităţii pe care doreşte să o desfăşoare.

Comerciantul are obligaţia de a se înregistra în registrul comerţului şi să întocmească registrele comerciale.

Comercianţii şi alte persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

Registrul comerţului este un document public care asigură publicitatea activităţii comercianţilor cu scopul protejării intereselor comercianţilor dar şi a terţelor persoane.

Registrele comerciantului sunt documente private în care sunt menţionate toate operaţiile privitoare la patrimoniul comerciantului. Sunt registre ale comercinatului potrivit codului comercial registrul jurnal, registrul inventar si registrul copier.