Drept Comercial

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

1.1. Noţiuni introductive

Raporturile sociale sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice care au drept scop ca, prin limitarea sferei de acţiune a persoanelor fizice şi juridice, prin mărginirea drepturilor subiective (înţelese ca puteri sau facultăţi), să facă posibil schimbul de bunuri şi servicii, iar activitatea lor să nu contrazică suprema ţintă a dreptului, apărarea valorilor fundamentale ale societăţii. Acest ansamblu de reguli constituie dreptul privat, care este divizat în două mari ramuri: dreptul civil şi dreptul comercial.

Dreptul civil, ca ramură a dreptului privat, reglementează raporturile juridice civile, care sunt raporturi sociale cu conţinut patrimonial sau personal nepatrimonial, stabilite între părţi care au o poziţie juridică egală.

Dreptul comercial reglementează numai un anumit gen de raporturi patrimoniale stabilite între părţi egale juridic. Denumirea drept comercial sugerează ideea unui ansamblu de norme juridice care privesc comerţul

Comerţul fiind o activitate, care prin specificul ei de practică îndelungată şi repetată a dobândit caracteristicile unei profesiuni.

În sens economic, comerţul se defineşte ca o activitate ce are ca scop schimbul si, prin aceasta, circulaţia bunurilor de la producător la consumator. Astfel, comerţul ar consta în operaţiunile cuprinse în intervalul dintre momentul producerii mărfurilor şi intrării lor în circulaţie, până în momentul ajungerii acestora la consumatori.

În sens juridic, noţiunea de comerţ cuprinde nu numai operaţiunile de interpunere şi circulaţia mărfurilor, pe care le realizează negustorii, ci şi operaţiunile de producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor, etc. şi obţinerea unor rezultate de o valoare mai mare, pe care le realizează fabricanţii sau, în general, întreprinzătorii. Având în vedere accepţiunea juridică a noţiunii de comerţ, dreptul comercial reglementează activitatea comercială, definită ca o activitate de producere şi circulaţie a mărfurilor.

Prin comerţ, înţelegem totalitatea faptelor şi actelor juridice considerate de lege ca fiind comerciale.

1.2.Definiţia dreptului comercial

Dreptul comercial poate fi definit ca reprezentând un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile considerate de lege ca fiind fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.

Codul comercial român, care a fost adoptat în 1887 este şi astăzi în vigoare. La elaborarea acestui cod a fost folosit Codul comercial italian din anul 1882. Acesta a fost adoptat în urma valorificării tradiţiei, dar şi a tot ce era nou în doctrina franceză, belgiană şi germană.

1.3.Obiectul dreptului comercial

Poate fi definit ca fiind ansamblul de norme juridice referitoare la faptele şi comercianţi. Pentru determinarea sferei acestuia există două sisteme şi anume : sistemul subiectiv şi sistemul obiectiv.

În sistemul subiectiv, obiectul dreptului comercial este alcătuit din normele juridice la care sunt supuşi comercianţii. Astfel, dreptul comercial este un drept profesional, aplicabil tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activităţii comerciale, anterioare marii codificări franceze de la începutul secolului al XIX- lea.