Drept Comercial

Vânzarea comercială, întocmai ca şi cea civilă, „este contractul prin care vânzătorul se obligă să strămute proprietatea unui lucru şi cumpărătorul să plătească preţul” (articolul 1298 Cod civil)

Vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.

Trăsături juridice:

Vânzarea comercială este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate, cu executare dintr-o dată sau succesivă.

Deosebirea dintre vânzarea civilă şi cea comercială constă în funcţiunea sa de comerţ, act

de intermediere. Aşadar, ori de câte ori o vânzare, indiferent de obiect sau de subiect este precedată de o cumpărare făcută cu intenţia de a revinde, vânzarea-cumpărarea devine comercială.

Elemente esenţiale ale vânzării-cumpărării comerciale

a. Consimtamantul

Incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala implica un acord de vointa a partilor, in sensul transmiterii de la vanzator la cumparator a dreptului de proprietate asupra unui bun, in schimbul unui pret dinainte stabilit. Conditiile care privesc manifestarea de vointa a partilor sunt cele analizate la contractul civil, in capitolul I al prezentei lucrari.

Obiectul contractului

Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au obligat partile contractante.

Vânzarea-cumpararea – fiind un contract sinalagmatic – da nastere la doua obligatii (reciproce): obligatia vânzatorului are ca obiect lucrul vândut, iar obligatia cumparatorului are ca obiect pretul.

LUCRUL VANDUT. Contractul de vanzare-cumparare comerciala poate avea ca obiect lucrurile mobile corporale sau incorporale, lucrurile prezente ori viitoare, lucruri determinate sau determinabile.

Oricare ar fi lucrul vandut, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii, pentru a face obiectul contractului de vanzare-cumparare comerciala:

1. Sa nu fie un bun imobil, deoarece contractul de vanzare ar deveni act juridic civil si nu comercial;

2. Lucrul vandut sa se afle in circuitul civil (art. 1310 C. civ);

3. Lucrul sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor. Nerealizarea in viitor a lucrului nu afecteaza valabilitatea contractului incheiat ci numai executarea lui.

4. Lucrul sa fie determinat sau determinabil. Aceasta conditie priveste stabilirea in contract a elementelor care permit concretizarea obiectului obligatiei vanzatorului, indiferent de natura bunului.

5. Lucrul sa fie in proprietatea vanzatorului. In activitatea comerciala se vand deseori lucruri care nu sunt inca in proprietatea vanzatorului. Intr-o opinie, doctrina dreptului comercial a adoptat solutia anularii contractului in cazul in care vanzatorul a vandut lucrul altuia, eroarea cazand asupra calitatii de proprietar a vanzatorului si asupra obiectului contractului. Un alt curent in doctrina se bazeaza pe conceptia potrivit careia “Vanzarea lucrului altuia este valabila. Vanzatorul este obligat sa dobandeasca lucrul si sa il predea cumparatorului, in caz contrar raspunde de daune.”

PRETUL VANZARII. Pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala, partile trebuie sa cada de acord asupra lucrului vandut si asupra pretului.

Pretul este suma de bani pe care cumparatorul o da vanzatorului in schimbul lucrului. Pentru a putea fi obiect al contractului de vanzare-cumparare, pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. Pretul sa fie stabilit in bani. Daca pretul nu consta intr-o suma de bani ci intr-un alt lucru sau prestatie, contractul incheiat nu este un contract de vanzare-cumparare ci un contract de schimb.

2. Pretul sa fie determinant sau determinabil. Pretul vanzarii trebuie convenit de catre parti in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare (art.1303 C. civ). Codul comercial recunoaste valabilitatea vanzarii chiar cand nu s-a prevazut un pret in contract, daca partile au inteles sa se refere la adevaratul pret sau la pretul curent (art. 61 C.com). Intr-o opinie se considera ca, lipsind unul din elementele contractul de vanzare-cumparare, contractul este nul. Alti autori considera intemeiata opinia ca, daca vanzarea unei marfi care are un pret de bursa sau de piata este facuta fara referire la acest pret, se presupune ca s-a avut in vedere pretul curent. In cazul in care nu exista un astfel de pret, contractul nu poate fi considerat decat nul

3. Pretul sa fie real, adica sa existe efectiv si sa se plateasca de catre cumparator. Daca pretul este fictiv sau derizoriu, nu este sincer si serios, contractul de vanzare-cumparare este nul.

Efectele contractului de vânzare-cumpărare

-transmiterea dr de proprietate

- transmiterea riscurilor- este limitata strict la bunuri individual determinate.

Obligaţiile vânzătorului

- Predarea lucrului

Ca şi în dreptul civil, în dreptul comercial vânzătorului i se recunoaşte dreptul de retenţie

asupra lucrului vândut, în caz de faliment sau de insolvabilitate a cumpărătorului.

Cheltuielile de predarea sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare în sarcina

cumpărătorului, dacă nu există stipulaţie contrarie.

Această regulă este adaptată circuitului comercial, în sensul că atunci când mărfurile

urmează să fie expediate de la o piaţă la alta, cheltuielile de expediere sunt suportate de cumpărător, deşi vânzătorul are obligaţia de a organiza această operaţiune.

- Garanţia pentru evicţiune- folosinta linistita

Vânzătorul este obligat faţă de cumpărător să-l garanteze pentru paşnica şi deplina folosinţă

a lucrului, în aşa fel încât acesta din urmă să nu se vadă tulburat prin faptul unui terţ sau prin fapta

proprie a vânzătorului care s-ar pretinde proprietar sau titularul unui alt drept real asupra bunului.

În materie comercială aplicarea acestei reguli este mult mai restrânsă decât în materie

civilă, unde majoritatea vânzărilor au ca obiect lucruri certe. Cu toate acestea obligaţia vânzătorului de garanţie pentru evicţiune este posibilă în privinţa cesiunii de titluri de credit şi în general de drepturi

incorporale (spre exemplu, vânzarea fondului de comerţ, a mărcii de fabrică, a brevetului de invenţie)

- Garanţia pentru vicii

Potrivit dispoziţiilor Codului civil, vânzătorul este obligat să garanteze cumpărătorului că

lucrul vândut nu este afectat de vicii, adică nu este alterat în substanţa sa ori într-unul din elementele

sale constitutive, în aşa fel încât să fie imposibilă întrebuinţarea sau chiar diminuată într-o oarecare

măsură. Vânzătorul răspunde faţă de cumpărător atât pentru viciile aparente cât şi pentru viciile ascunse.

Obligaţiile cumpărătorului

- Plata preţului

Principala obligaţie a cumpărătorului constă în plata preţului. Potrivit Codului civile, plata

este cherabilă, adică se face la domiciliul debitorului (cumpărătorului).

În materie comercială, plata este portabilă, adică urmează să se facă la domiciliul

vânzătorului, afară de cazul în care plata se face odată cu predarea şi se efectuează la locul şi la data

predării.

Cumpărătorul este îndreptăţit să suspende plata preţului dacă este tulburat sau dacă are

motive temeinice de a crede că există o stare tulbure cu privire la folosinţa paşnică a lucrului vândut.

Efectele suspendării pot fi înlăturare de vânzător dacă depune o cauţiune pe numele şi la

dispoziţia cumpărătorului pentru asigurarea sa de daune în cazul în care se va produce tulburarea.