Drept Comercial

CAPITOLUL 1

DREPTUL COMERCIAL - RAMURĂ A DREPTULUI PRIVAT

SECŢIUNEA 1

NOŢIUNEA ŞI OBIECTUL DREPTULUI COMERCIAL

1.1. Noţiunea de drept comercial

O definitie simpla a dreptului comercial ar fi aceea ca dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementează comerţul. Prin urmare, pentru a putea intelege notiunea de drept comercial este necesar a se preciza care este intelesul notiunii de comert. Iar sub acest aspect, noţiunea de comerţ este folosită în mai multe sensuri: etimologic, economic şi juridic.

-Din punct de vedere etimologic, noţiunea de „comerţ” provine din cuvântul latinesc „commercium”, o juxtapunere a cuvintelor „cum” şi „merx”, adica „cu marfa”, intelesul notiunii de comert in sens etimologic fiind asadar acela de operaţiuni legate de marfă.

-In al doilea sens, economic, noţiunea are un inteles mai larg, in sensul ca ea defineste totalitatea operatiunilor cuprinse intre momentul producerii marfurilor si intrarii acestora in circulatie si pana la momentul ajungerii marfurilor la consumatorul final. Aceste operaţiuni sunt realizate de către comercianti, care in acceptiunea economica sunt agenti economici diferiti fata de producatorii marfurilor.

-Intr-un al treilea sens, cel juridic, noţiunea de comert are continutul cel mai larg, in sensul ca notiunea de comert cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor (conform definitiei economice a notiunii), ci si operatiunile de producere a marfurilor (realizate de fabricanti), precum si operatiunile de executare de lucrari si prestari de servicii.

Prin urmare, avand in vedere intelesul juridic al notiunii de comert, dreptul comercial ar putea fi definit ca fiind ansamblul de norme juridice care reglementeaza activitatea comerciala in ansamblul sau, adica producerea si circulatia marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

1.2. Obiectul dreptului comercial

Determinarea obiectului dreptului comercial, adica a sferei de aplicare a acestei ramuri de drept, este strans legata de opţiunea legiuitorului pentru un anumit sistem. În concepţia clasică a dreptului comercial există doua sisteme in functie de care poate fi stabilita sfera de aplicare a dreptului comercial, si anume:

-Sistemul subiectiv, care a stat la baza primelor reglementari legale in materia dreptului comercial, potrivit căruia dreptul comercial este considerat ca având obiect normele juridice “cărora le sunt supuşi comercianţii”; prin urmare, potrivit acestui sistem, dreptul comercial ar constitui un ansamblu de norme juridice cu caracter profesional, aplicabile persoanelor care au calitatea de comerciant.

-Sistemul obiectiv, pe care se bazeaza si Codul Comercial roman, în conformitate cu care dreptul comercial este considerat ca având drept obiect normele juridice “aplicabile comerţului”, adică acelor fapte, operaţiuni şi acte juridice calificate de lege ca fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte.

Prin urmare, elementul care diferentiaza sistemul obiectiv fata de sistemul subiectiv consta in aceea ca in sistemul subiectiv dreptul comercial este considerat ca fiind un ansamblu de norme aplicabile unei categorii de persoane (comerciantii), in vreme ce in sistemul obiectiv dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice aplicabile unei categorii de operatiuni (faptele de comert).

Iar ca o expresie a faptului ca Codul comercial român are la baza sistemul obiectiv, articolul 3 din Codul Comercial – care delimiteaza domeniul de aplicare al acestui Cod – stabileste cu caracter enuntiativ care sunt actele juridice, faptele si operatiunile care sunt considerate ca fapte de comert, si carora, prin urmare, li se aplica prevederile Codului Comercial indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant (cumpararea de produse sau marfuri in scop de revanzare, vanzarile si inchirierile de produse sau marfuri etc.).

Pe de alta parte, insa, articolul 7 din Codul comercial defineste si notiunea de comerciant – ca fiind persoana care face fapte de comert avand comertul ca o activitate obisnuita, precum si societatile comerciale, astfel ca din perspectiva dispozitiilor art.3 si 7 din Codul comercial dreptul comercial are ca si obiect normele juridice referitoare la faptele de comert si comercianti.

Este de asemenea de mentionat ca dreptul comercial este o ramura a dreptului privat (asemenea dreptului civil), intrucat el reglementeaza actele de afaceri, si nu actele de putere.

Prin urmare, definitia completa a dreptului comercial ar fi aceea ca dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile:

(1) raporturilor juridice izvorate din actele, faptele si operatiunile juridice considerate de lege ca fiind fapte de comert si

(2) raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

SECŢIUNEA 2

DELIMITAREA DREPTULUI COMERCIAL DE ALTE RAMURI DE DREPT

2.1. Delimitarea dintre dreptul comercial şi celelalte ramuri de drept privat

Desi dreptul comercial este o ramură de drept privat autonomă, el se afla totusi in stransa corelatie cu alte ramuri ale dreptului privat (si anume in principal cu dreptul civil si dreptul procesual civil, dar si cu dreptul comertului international etc.), dar si cu anumite ramuri ale dreptului public (precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal).

Raportul dintre dreptul comercial şi dreptul civil

Atat dreptul civil cat si dreptul comercial reprezinta subramuri ale dreptului privat, care ambele reglementeaza, in principal, raporturi patrimoniale bazate pe egalitatea juridica a partilor. Cat priveste corelatia existenta intre dreptul civil si dreptul comercial, ea rezulta cu claritate din dispozitiile art.1 din Codul Comercial, care prevede ca :”In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica Codul Civil.”

Prin urmare, relatia dintre dreptul civil si dreptul comercial este una de tipul general – special, in sensul ca dreptul civil reprezintă “dreptul comun”, adica reglementarea generala pentru toate ramurile de drept privat, deci şi pentru dreptul comercial, in vreme ce dreptul comercial reprezinta reglementarea speciala aplicabila raporturilor juridice izvorate din fapte de comert si raporturilor juridice la care participa comerciantii.