Drept Comercial

04.10.2013

Drept comercial

-legea 30/1990 a societatiilor comerciale

*Primele seminarii se vor da niste teste grila din institutiile basic:

-persoana juridica;

-persoana fizica;

-reorganizare, dizolvare p.j.;

-patrimoniul, patrimoniul de afectatiune;

Materia:

-prima parte este destinata profesionistilor comercianti;

-a doua parte: particularitatiile obligatiilor profesionistiilor comercianti, contractele specifice acestora, cateva aspecte despre titlurile de credit.

*speta raspundere contractuala la examen

Semestrul I este dedicat actorilor de pe scena activitatii de comert.

BIbliografie:

-lucrarea: Drept comercial.Profesionistii comerciali, ch beck 2013. Smaranda Angheni

-legea 26/1990 privind Registrul Comertului

Examen:

-spete: mai multe spete

11.10.2013

Codul comercial a fost reactivat in 1990 dar in prezent este abrogat odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod civil.

Dreptul comercial in perioada separatiunii/dualitatii dreptului privat era o ramura de drept privat formata dintr-o totalitate de norme juridice care reglementau "materia comerciala".

Potrivit lui Cesare Vivante in "Principiile in drept comercial",1928, materia comerciala era formata/reprezentata pe de-o parte de faptele(actele) de comert iar pe de alta parte materia comerciala reprezenta totalitatea persoanelor care savarseau faptele de comert sau incheiau acte juridice de comert, in principal comerciantii.

Doctrina preluand aceasta definitie a dezvoltat particularitatiile Dreptului comercial, a formulat o definitie exhaustiva apropiata de cea a Dreptului civil.

Potrivit doctrinei Dreptul comercial era definit ca acea ramura de drept privat formata dintr-o totalitate de norme juridice care reglementeaza relatii sociale patrimoniale cu caracter comercial, relatii nepatrimoniale sau personal-nepatrimoniale care uneori se transforma in relatii patrimoniale, relatii care se formeaza/nasc intre persoane fizice sau juridice; care au in principal calitatea de comerciant, persoane care se afla pe pozitie de egalitate juridica.

Normele de Drept comercial se regaseau in Dreptul romanesc, in Codul comercial adoptat in 1887 si abrogat in 2009, chiar daca o perioada de timp acest cod nu s-a aplicat, in perioada comunista fiind cazut in deusetudine; dar si in legile speciale (Legea cambiei si BO 58/1931, Legea CEC 59/1931).

Aceste norme reglementau relatii sociale patrimoniale care au valoare economica/pecuniara cu caracter comercial.

Principalele dispozitii care reglementau comercialitatea erau in Codul comercial, art.3,4,5,6 si art. 56 Cod comercial. In Codul comercial roman comercialitatea era definita in principal criteriului obiectiv; in art. 3 Cod comercial legiutorul prevedea 20 de fapte juridice pe care le considera de comert.

Cele 20 de grupte erau grupate in 3 categorii:

-operatiuni de intermediere iin schimbul de marfuri sau alte valori.

-activitatiile de intermediere privind munca organizata sub forma unei intreprinderi (ex intreprinderi de furnituri, de spectacole publice, de comisioane, oficii de afaceri, intreprinderi de transporturi, expeditii maritime), intreprinderea putand fi individuala (persoana fizica) sau intreprinderi societare (societatiile comerciale).

-fapte conexe, auxiliare cu primele 2 categorii care sunt calificate de comert potrivit principiului "accesoriu sequitur principalem"(ipoteca care insoteste un contract de credit bancar este un act juridic auxiliar, accesoriu)

Legiuitorul a imbratisat si teoria subiectiva (legata de persoana), faptele de comert erau calificate si in functie de criteriul subiectiv. Un fapt juridic este considerat de comert daca persoana are calitatea de comerciant; persoana determina natura juridica a acestei fapte juridice de comert.

Legiutorul a instituit o prezumtie relativa de comercialitate in sensul ca nu toate faptele savarsite de un comerciant sunt socotite de comert, exitand doua mari exceptii:

1.Daca faptele sunt de natura pur civila (ex: casatoria, adoptia, recunoasterea paternitatii, acceptarea unei succesiuni);

2.Daca din continutul actului, faptului de comert rezulta contrariul adica caracterul civil (ex: imprumutul pt nevoi personale).