Drept comercial

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Drept comercial.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 76 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept Comercial

Extras din document

Notiuni introductive

I) Dreptul comercial se ocupa de reglementarea comertului.

A) Comert:

a) In sens comun, comertul este o intermediere de marfuri - cineva cumpara o marfa pentru a o vinde, consumatorul fiind ultima veriga a lantului comercial.

b) In sensul de interes pentru dreptul comercial - este o activitate economica acoperind toata activitatea productiva a societatii.

(1) Activitatea de servicii face si ea obiectul comertului - sunt altceva decat strict transfer de bunuri.

- Serviciile pot fi privite din 2 perspective:

- Auxiliare unei activitati efective de circulatie a bunurilor, care sunt necesare numai din perspectiva realizarii sau punerii in vanzare a bunului.

- Servicii care au o natura de sine statatoare, care nu depind neaparat, in mod direct, de circulatia bunului - exp: serviciile bancare.

c) Din punct de vedere istoric, comertul a aparut din timpuri imemoriale, caci nu exista un moment exact de cand a inceput comertul, dar abstract putem spune ca exista din momentul in care cineva a simtit nevoia sa instraineze o parte din surplusul sau pentru a primi ceva ce are nevoie in schimb.

(1) La inceput a presupus schimb, ulterior a devenit mai sofisticat presupund transfer de bun contra moneda electronica.

B) Ca si reglementare, activitatea de schimb sau de servicii nu a avut, cel putin societatile primitive, un fond propriu de norme juridice, caci ce se aplica in materie de relatii private - dreptul civil - se aplica in aceeasi masura persoanelor fizice privind consumul propriu si comercianti.

a) Dreptul comercial este o realitate care se creaza nu ca un corp distinct de legi, ci reglementand istoric succesiv anumite institutii.

b) In preajma revolutiei franceze de la 1789 majoritatea domeniilor fundamentale ale dreptului comercial aveau propriile reglementari, distincte de dreptul civil.

c) O codificare a acestor reglementari s-a facut prima oara intr-un mod riguros la 1807 in timpul lui Napoleon, care a preluat si a creat o legatura conceptuala intre acele reglementari separate care acopereau diferitele institutii.

C) Aceasta evolutie legislativa si istorica privind dreptul comercial nu este uniforma.

a) Modelul anglo-saxon a fost mai pragmatic si nu a incercat sa codifice toate aceste domenii separate ale acestei materii, mergand mai degraba pe jurisprudenta si common-law.

b) Aceasta reglementare urmareste, de regula, sa incurajeze relatiile comerciale, sa le dinamizeze si de aceea, de multe ori, acorda o protectie mai mare creditorului decat debitorului, intentia fiind, prin eliminarea formalismului, sa sprijine creditorul mai mult decat pe debitor.

c) In perioada interbelica au aparut doctrinar mai intai si apoi si politic semne de intrebare privind utilitatea separarii dreptului civil in 2 ramuri:

- Dreptul civil

- Dreptul comercial cu o autonomie si fizionomie distincta.

(2) S-a ajuns la concluzia ca cel mai util ar fi un sistem monist cu o singura codificare si in cadrul lui, daca e nevoie, pentru anumite institutii sa existe o derogare in favoarea comerciantului.

- Italienii sunt primii care au incercat aceasta varianta in perioada lui Mussolini, in perioada fascista.

- Sistemul acesta monist nu a convins dupa terminarea razboiului, singurii care l-au adaptat in anii ’80 au fost elvetienii, dar dupa aceea societatile mari de drept civil comercial din Europa continentala nu au simtit nevoia sa urmeze modelul italian sau elvetian, pastrand separat 2 codificari.

- Intr-o provincie din Canada de cultura si limba francofona, aceasta codificare a avut succes, astfel ca in 2005 in Quebec s-a adoptat un cod unitar.

- Legiuitorul roman a considerat ca ar fi bun un sistem al unificarii lucru care s-a realizat prin adoptarea NCC in 2011.

- In 2010 Romania a trebuit sa treaca pe un sistem de indatorare fata de institutiile financiare internationale si aceste institutii ofera bani cu scopul de a face statul sa devina mai eficient, una dintre conditii fiind aceea de a finaliza codificarea unitara a codului civil si comercial, dand un impuls adoptarii codului civil nou, codul comercial fiind abrogat in mare parte.

D) Indiferent daca sistemul este unul dualist sau unul monist, activitatea comerciala va fi diferita in functie de activitatea pur privata a consumatorilor.

a) Avand in vedere ca realitatea economica e diferita de realitatea civila, chiar daca normele din dreptul civil sunt aceleasi si pentru o relatie civila si pentru una comerciala, modul in care ele se interpreteaza si se aplica trebuie sa aiba in vedere aceasta particulalitate: ca una este viata comerciala si alta este viata pur privata.

Consideratii privind sistemul normelor imperative in sfera comerciala

I) Activitatea economica a cunoscut de-a lungul timpul intensitati mai mari sau mai mici ale interventiei statului.

A) Statul bazat pe economia de piata si democratie este avut in vedere.

a) Statul capitalist ar fi interesat sa intervina in activitatea economica pentru ca:

(1) Statul simte ca anumite domenii cheie, daca lasa libere portile pietei - pe comercianti sa-si reglementeze modul in care desfasoara in practica aceste relatii, dand o libertate totala autonomiei de vointa - exista riscul ajungerii la dezechilibre care se pot transforma in crize de diverse magnitudini.

- Mergand pe linia unui liberalism economic, acest lucru nu ar trebui sa fie ingrijorator.

- Chiar daca agentii economici sunt ancorati in societate si angajeaza majoritatea populatiei active in domeniul economic, totusi in momentul in care acestia nu mai functioneaza la paramentrii optimi pentru activitatea societatii, cei care sufera primii si cel mai dramatic sunt consumatorii si salariatii.

(2) Din punct de vedere politic si practic, poate fi acceptat ca societatea poate functiona pe baza cererii si ofertei, insa in momentul in care intervine un blocaj economic, atunci cei care au sustinut liberalismul economic, vor cere o protectie creand o presiune asupra statului care va incerca economic sa relanseze activitatea economica in mod mai rapid prin subventii sau monetarizand foarte mult economia, care dupa ce echilibreaza articial economia este interesat sa previna o noua interventie crescand cantitatea de reglementare, cu precadere in anumite domenii care sunt considerate a fi cauza crizei respective.

(3) Anumite state doresc sa pastreze controlul asupra unor resurse, nedorind neaparat sa reglementeze toate relatiile sociale, dar vor ca anumite resurse considerate strategice pentru statul respectiv, sa ramana sub controlul statului - exp: resurse naturale de orice fel, dar uneori pot fi si anumite activitati economice strategice - transportul de petrol si gaze prin conducte, transportul energiei electrice la nivel international, industria de armament, anumite parti ale industriei financiare.

- Statul are confortul ca avand proprietatea acestor ramuri, asigura protectie economica.

- In legatura cu aceste activitati statul isi asuma o protectie suplimentara prin norme, iar cei care intra in relatii cu acele resurse si activitati trebuie sa urmeze un sistem mai restrictiv prevazut de norme.

- Volumul de norme care au caracter imperativ.

Statul foloseste norme imperative, desi relatiile respective ar trebui bazate pe norme dispozitive si autonomia de vointa, atunci cand vrea sa protejeze anumite subiecte de drept, avand legatura pur si simplu cu protectia celui mai slab fata de cel mai puternic - protectia consumatorului.

Consumatorul este intr-un decalaj informational de putere de negociere cand intra intr-o relatie cu un comerciant si pentru a echilibra acest dezechilibru natural, statul impune consumatorului niste drepturi in baza carora poate sa ia, cel putin, o hotarare in cunostinta de cauza si pentru a descuraja abuzurile comerciantului in relatiile cu consumatorii.

Dreptul comercial se caracterizeaza printr-un mix de norme dispozitive si imperative, autonomia de vointa intre relatiile dintre comercianti sau comercianti si stat e prezumata intotdeauna, dar nu e garantata, fiind situatii in care comerciantul are o restrictie sau, mai rar, consumatorul are o restrictie, insa asta nu schimba natura dreptului comercial, acesta nedevenind un drept public, ramanand in continuare un drept privat.

Dreptul comercial nu presupune numai codul civil, foarte multe din reglementarile importante pentru dreptul comercial sunt in afara codului civil in legi speciale si sunt considerente diferite care justifica acest fenomen, o explicatie fiind aceea ca statul a simtit nevoia ca pentru fiecare institutie particulara importanta pentru sfera comertului sa aiba o reglementare separata pentru a proteja mai bine societatea sau actorii care intra in legatura cu acea ramura, asadar dreptul comercial presupune intelegerea faptului ca exista un vast sistem de legi speciale care acopera ramurile si insitutiile sale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept comercial.doc