Drept Comercial - 5

Imagine preview
(8/10 din 7 voturi)

Acest curs prezinta Drept Comercial - 5.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 3 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept Comercial

Extras din document

CAPITOLUL 5 OBLIGATIILE COMERCIALE

SECTIUNEA 1 CONSIDERATII GENERALE

În definitia în sens larg a obligatiei se include raportul juridic în continutul caruia intra

“dreptul de creanta” (latura activa), ce apartine creditorului si “datoria” (latura pasiva), ce incumba

debitorului.

x Obligatia în sens larg este raportul juridic în continutul caruia intra dreptul

subiectiv al creditorului, de a cere subiectului pasiv-debitor, de a face sau a nu face

ceva, sub sanctiunea constrângerii.

x În sens restrâns, obligatia este considerata a fi acel raport juridic în virtutea

caruia debitorul este tinut fata de creditor la o prestatie pozitiva (a da sau a face) sau

la o abstentiune (a nu face).

Actele juridice în dreptul comercial pot fi:

: unilaterale (încuviintarea reprezentarii comerciale, emiterea cambiei etc.)

: bilaterale sau multilaterale (contracte sinalagmatice cu titlu oneros).

Obligatiile comerciale pot avea izvoare diferite:

• acte juridice unilaterale;

• contracte (unilaterale, bilaterale) si quasi contracte (gestiunea de afaceri, plata

nedatorata, îmbogatirea fara justa cauza);

• delicte si quasi delicte (responsabilitatea civila);

• legea (de exemplu obligatia de a cere înregistrarea la Registrul Comertului, potrivit

Legii nr. 26/1990 republicata.

Ele pot avea dreptul temei si o simpla idee de echitate – obligatiile naturale.

SECTIUNEA 2 CARACTERELE OBLIGATIILOR COMERCIALE

Obligatiile comerciale sunt reglementate prin unele dispozitii derogatorii de la dreptul

comun datorita specificului relatiilor comerciale.

: Solidaritatea obligatiilor (articolul 42 Cod comercial)

Sediul general al institutiei solidaritatii este în dreptul civil si poate fi definita ca acea

modalitate a obligatiilor care împiedica diviziunea lor, desi prin natura lor sunt divizibile. Divizibilitatea

creantei este regula, iar solidaritatea exceptia.

Pentru a asigura o mai deplina ocrotire a creditorilor si securitate a tranzactiilor, legiuitorul

a inversat aceasta regula, solidaritatea devenind regula si divizibilitatea creantei, exceptia.

Astfel, în articolul 42 Cod comercial se prevede: “În obligatiile comerciale codebitorii sunt

tinuti solidar, afara de stipulatia contrara”. Solutia consacrata în Codul comercial este diametral opusa

de solutia din articolul 1041 Cod civil, în care obligatia solidara nu se prezuma, ci trebuie expres

stipulata. În Codul comercial se prevede ca aceasta prezumtie exista si contra fidejusorului, chiar

necomerciant; ea nu se aplica necomerciantilor pentru operatiuni care, în ceea ce-i priveste, nu sunt fapte

de comert. În Codul civil însa (articolul 1652 si urm.), fidejusorul este tinut pentru obligatiile debitorului

numai în subsidiar si nu solidar cu acesta.

Legiuitorul mai prevede un tip de solidaritate, care nu permite însa înlaturarea sa pe calea

vointei partilor, din pricina caracterului public – este vorba despre solidaritatea asociatilor în societatile

de persoane si solidaritatea administratorilor societatilor comerciale (Legea nr. 31/1990 republicata).

: Fructificarea de drept a banilor

Problema dobânzilor este strict legata de materia daunelor pentru neexecutarea obligatiilor

contractuale.

Potrivit articolului 1073 Cod civil, oricine se obliga la efectuarea unei prestatii este

îndatorat sa o îndeplineasca sub sanctiunea daunelor-interese.

Când obligatia consta într-o suma de bani, daunele sunt prezumate si nu mai trebuie sa fie

dovedite; ele se exprima sub forma de dobânzi.

Dobânda legala poate sa curga de la o anumita data, prevazuta de legiuitor; în aceste cazuri

ea curge de drept. În toate celelalte cazuri, daunele-interese sub forma de dobânzi sunt datorate din

momentul în care debitorul este pus în întârziere. Dobânda nu curge din simplul fapt al ajungerii la

termen.

Potrivit articolului 43 Cod comercial, “Datoriile comerciale lichide si platibile în bani

produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”, debitorul este de drept în întârziere prin simpla

ajungere la termen. Aceasta dispozitie se aplica daca este vorba de o obligatie comerciala care consta

într-o suma de bani.

Pentru ca dobânda sa curga de drept, trebuie întrunite anumite conditii si anume:

1. obligatia debitorului sa constea în plata unei sume de bani; la aceasta se va calcula dobânda;

2. obligatia sa fie lichida;

3. obligatia sa fie exigibila, ajunsa la scadenta;

4. o alta specificitate a dobânzii în materie comerciala o constituie anatocismul.

Anatocismul sau dobânda la dobânda este acea întelegere prin care partile

contractante convin ca dobânda sa se capitalizeze, adica sa se adauge la suma

datorata si sa se calculeze din noua dobânda.

Literatura de specialitate a opinat ca anatocismul este permis în materie comerciala.

Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 a abrogat dispozitiile articolului 1089, alin. 2 Cod civil. În articolul 8,

alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 se prevede: “Dobânda se va calcula numai asupra

cuantumului sumei împrumutate”. În alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca dobânzile se pot

capitaliza si pot produce dobânzi în temeiul unei conventii speciale încheiate în acest sens, dupa

scadenta lor, dar numai pentru dobânzi datorate de cel putin un an.

Anatocismul este permis numai daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:

1. sa existe un contract de împrumut;

2. sa existe o conventie speciala privind anatocismul;

3. conventia de “dobânda la dobânda” trebuie sa intervina dupa scadenta;

4. “dobânda la dobânda” se calculeaza numai pentru dobânzi datorate pe cel putin un

an.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Comercial - 5.pdf