Drept Comercial

CURS 1

NOTIUNEA, OBIECTUL SI DELIMITAREA DREPTULUI COMERCIAL:

Expresia de drept comercial ne sugereaza ca acesta reglementeaza comertul. Cuvantul comert provine din limba latina prin jucstapunerea cuvintelor “cum” si “merx” ceea ce inseamna “cu marfa”. Comertul se refera la operatiunile de circulatie a marfurilor de la producator la consumator.

Dreptul comercial reglementeaza raporturile juridice nascute din desfasurarea actelor, faptelor si operatiunilor de comert.

In sens juridic dreptul comercial reglementeaza raporturile de vanzare si cumparare a marfurilor, de cumparare in scop de revanzare, interpunerea in schimb sau in circulatia marfurilor, operatiuni financiar-valutare, asigurari, prestarea de servicii, executarea de lucrari etc.

Toate aceste operatiuni reprezinta fapte de comert in sensul prevederilor art.3 di Codul Comercial.

Pentru determinarea obiectului dreptului comercial s-au propus 2 criterii:

1. Criteriul subiectiv

2. Criteriul obiectiv

Conform criteriului subiectiv dreptul comercial reglementeaza raporturile juridice care se nasc in legatura cu activitatea comerciantilor (persoane care desfasoara operatiuni comerciale cu titlu de profesie)

Conform criteriului obiectiv dreptul comercial reglementeaza raporturile juridice care se nasc din faptele de comert indiferent daca acestea sunt savarsite de comercianti sau de necomercianti.

In dreptul nostru se aplica criteriul obiectiv.

AUTONOMIA DREPTULUI COMERCIAL:

Fiind o ramura de drept privat, dreptul comercial este considerat de unii autori ca fiind o parte a dreptului civil si formand impreuna drepturi private.

Cu privire la autonomia dreptului comercial a existat o controversa in literatura de specialitate. Unii autori au adus urmatoarele argumente in favoare unitatii dreptului privat:

- o reglementare distincta intre dreptul civil si cel comercial poate provoca neajunsuri necomerciantului, deoarece acestuia i se aplica o lege creeata in favoarea categoriei comerciantului.

- existenta diferita a celor 2 ramuri de drept creeaza dificultati in interpretarea raportului juridic. De asemenea este ingreunata activitatea instantelor de judecata care inainte de solutionarea efectiva a litigiului trebuie sa determine natura raportului juridic dedus judecatii (daca e un raport civil sau comercial).

In favoarea autonomiei comerciale s-au prezentat urmatoarele argumente:

- nu i se aplica necomerciantului o lege comerciala decat in masura in care acesta este participant la un raport juridic comercial.

- celeritatea (rapiditatea) raporturilor juridice comerciale reclama reguli deosebite,mai simple si mai putin formaliste decat drepturile din dreptul civil.

- dificultati in interpretarea normelor juridice exista in orice ramuri de drept.

- caracterul specific al raporturilor comerciale necesita existenta unor instante specializate in drept comercial.

CONCLUZIE: Dreptul comercial reprezinta o ramura distincta de drept cu norme si reguli specifice si care are ca obiect actele, faptele si operatiile comerciale savarsite de comercianti si de necomercianti.