Drept Comercial - 8

CAPITOLUL 8 TITLURILE DE CREDIT

Cambia, biletul la ordin si cecul sunt titluri de credit a caror reglementare formeaza

materia dreptului cambial.

Ceea ce caracterizeaza în mod fundamental titlurile de credit fata de celelalte titluri

documentare utilizate în relatiile civile si comerciale este încorporarea creantei, a creditului, în însusi

titlul, de unde si denumirea de titlu de credit.

SECTIUNEA 1 CAMBIA

Terminologic, cambia îsi are originea în latinescul “cambium”, care era o varietate a

contractului “permutatio”, desemnat pentru schimbul de bani contra bani, prin care anticii, având o

moneda data, doreau sa o schimbe într-o alta moneda (ceea ce ar corespunde astazi sintagmei “schimb

valutar”).

1.1. Cambia – instrument de plata

Într-o etapa în care activitatea comerciala suferea datorita caracterului rudimentar al

comunicatiilor, insecuritatii transportului, dar si diversitatii monedelor de plata, cambia a cunoscut o

noua evolutie.

Comerciantul din statul A, în urma afacerilor încheiate în statul B, putea sa dobândeasca o

serie de creante fata de comerciantii din statul B (de exemplu sa fi vândut o cantitate de marfa pe care

cumparatorul sa se oblige sa o plateasca la o data ulterioara predarii marfii). Reîntors în statul B pentru

alte afaceri, n-ar fi fost posibil cumva ca acel comerciant sa se angajeze sa-si plateasca propriile datorii

folosindu-se de creanta ce o avea împotriva cumparatorului pentru care scadenta platii nu se împlinise

(care în dreptul cambial corespunde raportului fundamental ce sta la baza emiterii cambiei)?

Mecanismul ce face posibila legatura între creante si datorii este urmatorul: comerciantul

din statul A (numit tragator) în loc sa-si plateasca în moneda din statul B, propriile datorii fata de un

creditor personal din statul B (numit beneficiar, iar raportul juridic dintre beneficiar si tragator se

numeste valoare furnizata) va invita sa plateasca în locul lui pe cumparatorul-debitor al platii pretului

(numit tras).

Operatiunea juridica va îmbraca urmatoarea forma: comerciantul din statul A (numit

tragator) redacteaza (trage) o cambie (înscris) pe care, predându-l unei persoane numita beneficiar, da

dreptul acesteia din urma sa obtina plata unei sume de bani de la tras, la data consemnata în titlu.

Acesta este profilul cambiei din zilele noastre.

Avantajele operatiunii juridice prezentate sunt colosale:

f tragatorul nu mai trebuia sa efectueze schimbul de moneda pentru ca trasul platea

beneficiarului în aceeasi moneda, respectiv a statului B;

f tragatorul nu mai trebuia sa transporte moneda necesara platilor dintr-un stat în altul;

f beneficiarul urmarea la plata un comerciant (pe tras) de pe teritoriul pe care el însusi

domicilia, deci putea apela pentru eventualele constrângeri la instantele nationale.

Ramâneau însa o serie de inconveniente ce nu puteau fi, la acea data, depasite, si anume:

f ce se întâmpla daca trasul refuza sa plateasca;

f de ce n-ar fi posibil ca beneficiarul, pâna la scadenta, sa transmita cambia unor alte

persoane, proprii creditori, stingându-si astfel datoriile fara o plata în numerar.

Pentru a fi sigur de plata trasului, beneficiarul trebuia sa aiba aceleasi drepturi cu ale

transmitatorului-tragator.

Doua ar fi aspectele ce se impun a fi analizate pentru a întelege importanta circulatiei

cambiei:

1) pe de o parte ca transmiterea titlului (cambiei) presupune existenta unui interval de timp suficient de

lung între momentul tragerii cambiei si cel al scadentei acesteia (problema ce va fi tratata în sectiunea

1.2.);

2) pe de alta parte, care ar trebui sa fie tehnica juridica cea mai potrivita pentru transmiterea cambiei.

Aceasta problema a fost solutionata prin recurgerea la procedura cesiunii de creanta, institutie existenta

în dreptul civil, dar care, pentru a fi preluata în materie comerciala necesita o serie de corective.

1.2. Cambia – instrument de credit

Prin aceea ca plata urmeaza a se face la o data ulterioara, cambia constituie un instrument

de credit.

În ipoteza prezentata la începutul sectiunii 1.1. a prezentului capitol, cea a vânzariicumpararii

încheiate între tragatorul-vânzator si trasul-cumparator, acesta din urma, debitor pentru plata

pretului marfii, are suficient timp sa revânda marfa, sa încaseze pretul si sa-si plateasca datoria la

împlinirea scadentei cambiei.

În ceea ce-l priveste pe beneficiar (ca titular al unei creante fata de tragator) ca posesor al

titlului, fie asteapta ca titlul sa devina exigibil (sa ajunga la maturitate prin împlinirea scadentei), fie

transmite cambia unui bancher, ce, la rândul lui, o poate resconta.

Cambia prezinta avantajul de a reprezenta creanta, iar posesia (detinerea) titlului îi confera

dobânditorului garantia platii, asa încât operatiile de scontare si rescontare de cambii sunt frecvente în

practica bancara.

1.3. Caracterele cambiei

Pentru a întari statutul juridic al detinatorului titlului, legea a consacrat caracterul

comercial, de o rigoare accentuata, literal, autonom si abstract al obligatiei cambiale. Toate acestea nu

sunt decât consecinte sau, mai bine zis, manifestari ale formalismului cerut pentru existenta valabila a

titlului (vom vedea în sectiunea 1.4. cele opt conditii de forma obligatorii, pe când existenta raportului

fundamental – corespunzând provizionului din dreptul francez, nu este absolut necesara pentru

valabilitatea cambiei în dreptul român); îndeplinirea conditiilor de forma prevalând de cele mai multe

ori asupra celor de fond.

Obligatia va fi comerciala indiferent care este natura raportului fundamental care l-a

determinat pe semnatar sa se oblige cambial, deci chiar când acesta este un necomerciant; va fi

caracterizata de un rigorism accentuat al executarii, în sensul ca este exclusa stipularea vreunui termen

de gratie (nu este permisa amânarea scadentei; daca termenul de plata este, sa presupunem, 01.10.2001,

acesta nu poate fi prelungit), constatarea refuzului de acceptare sau de plata al debitorului (precizam

anterior ca trasul nu devine obligat cambial decât prin acceptarea cambiei) se face în forma solemna

(dresarea protestului), iar exercitarea regresului (când trasul-acceptant, debitor direct, nu plateste, devin

obligati sa plateasca debitorii indirecti: tragatorul, avalistii lui, girantii anteriori sau avalistii lor, iar

actiunea îndreptata împotriva acestora poarta denumirea de actiune în regres) se face printr-o procedura

simplificata.

Caracterul literal rezida în aceea ca existenta si întinderea obligatiei sunt fixate numai

prin mentiunile inserate în titlu.

Reamintim ca însasi dobândirea calitatii de semnatar presupune manifestarea vointei de a se

angaja cambial (prin depunerea semnaturii pe titlu ca: tras-acceptant, beneficiar, girant, giratar sau

avalist).

Caracterul literal este evident daca mentionam urmatorul exemplu: giratarul-mandatar are,

în temeiul unui contract de mandat cu titlu oneros, o creanta împotriva beneficiarului-mandant în valoare

de 10 milioane lei, iar pe cambie suma înscrisa este de 9 milioane lei; la întrebarea care va fi suma ce

trebuie platita giratarului, trebuie sa întelegem ca, desi raporturile directe mandant-mandatar dau nastere

unei creante mai mari (de 10 milioane lei), în temeiul raporturilor cambiale, singura suma valabil a fi

ceruta este cea de 9 milioane lei. Ceea ce prevaleaza în cambie este ceea ce este înscris în ea si poate

fi cunoscut astfel de orice semnatar (si nu raporturile juridice extra-cambiale dintre semnatari; în cazul

nostru nu 10 milioane lei, ci 9 milioane lei, cât datora trasul tragatorului când a fost trasa cambia).