Drept Comercial Contabil

Imagine preview
(10/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Drept Comercial Contabil.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 104 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept Comercial

Cuprins

CAPITOLUL I 4
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL 4
SECŢIUNEA I 4
CARACTERIZAREA RAPORTURILOR DE DREPT COMERCIAL 4
SECŢIUNEA A II-A 6
COMERCIALITATEA ÎN LEGISLAŢIA COMERCIALĂ A ROMÂNIEI 6
2.1. CONCEPTUL DE COMERCIALITATE 6
2.2. CRITERII DE DELIMITARE 6
SECŢIUNEA A III-A 7
FAPTELE (ACTELE) DE COMERŢ 7
3.1. DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA ACTELOR ŞI FAPTELOR DE COMERŢ 7
3.2. FAPTELE DE COMERŢ OBIECTIVE 9
3.3. FAPTELE DE COMERŢ SUBIECTIVE 18
3.4. FAPTELE DE COMERŢ UNILATERALE 19
SECŢIUNEA A IV-A 20
COMERCIANŢII ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ 20
4.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND COMERCIANŢII 20
4.2. COMERCIANŢII PERSOANE FIZICE 20
4.3.OBLIGAŢIILE COMERCIANŢILOR 24
SECŢIUNEA A V-A 28
FONDUL DE COMERŢ 28
5.1. NOŢIUNEA DE FOND DE COMERŢ 28
5.2. ELEMENTELE FONDULUI DE COMERŢ 29
5.3. OPERAŢIUNI ASUPRA FONDULUI DE COMERŢ ÎN DREPTUL ROMÂN 31
CAPITOLUL II 34
FORMELE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE. CONSTITUIREA ŞI ÎNMATRICULAREA ACESTORA 34
SECŢIUNEA I 34
SOCIETĂŢILE COMERCIALE - FORME, PROCEDURĂ DE CONSTITUIRE, ÎNREGISTRAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE 34
1.1. Noţiunea societăţii comerciale 34
1.2. Funcţiile societăţii comerciale 35
1.3. Tipuri şi forme ale societăţilor comerciale 37
1.4. Clasificarea societăţilor comerciale 38
1.5. Formele de organizare ale societăţii comerciale. Structuri societare 40
SECŢIUNEA A II-A 48
CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE 48
2.1. CERINŢE GENERALE PENTRU CONSTITUIREA TUTUROR SOCIETĂŢILOR COMERCIALE 48
2.2. Contractul de societate 51
2.3. ConStituirea societăţilor Comerciale 54
CAPITOLUL III 66
FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE. 66
SECŢIUNEA I 66
REGULI COMUNE PRIVIND FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE 66
1.1. Regimul juridic al aporturilor la capitalul social 66
1.2. Regimul juridic al DIVIDENDELOR 66
1.4. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale 67
SECŢIUNEA A II-A 68
FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢII ÎN NUME COLECTIV 68
SECŢIUNEA A III-A 71
FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI 71
2.1. ADUNĂRILE GENERALE ALE ACŢIONARILOR 71
2.2. ADMINISTRAREA SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI 75
SECŢIUNEA A IV-A 84
FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI 84
SECŢIUNEA A V-A 85
FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ 85
SECŢIUNEA A VI-A 87
FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ 87
SECŢIUNEA A VII-A 90
MODIFICAREA ACTULUI CONSTITUTIV AL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE 90
4.1. Forma actului adiţional de modificare a actului constitutiv 90
4.2. Modificarea formei şi duratei societăţii 91
modificarea formei societăţii 91
Modificarea duratei societăţii 91
4.3. Modificarea capitalului social 93
Reducerea capitalului social 93
Majorarea capitalului social 94
CAPITOLUL IV 96
FUZIUNEA ŞI DIVIZAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE 96
CAPITOLUL V 99
DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE 99

Extras din document

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

SECŢIUNEA I

CARACTERIZAREA RAPORTURILOR DE DREPT COMERCIAL

Dezvoltarea economiei de piaţă a marcat o nouă abordare a realităţii comerciale, ca realitate socială, în sensul perfecţionării întregului mecanism economico-juridic care guvernează comerţul, în complexitatea şi dinamica sa.

Denumirea de drept comercial, ca ramură de drept şi ca disciplină juridică de studiu,pune în evidenţă faptul, că este vorba de o reglementare juridică cu caracter specific, mai exact un ansamblu de norme şi instituţii juridice care privesc comerţul.

Sintagma drept comercial sugerează prin conţinutul ei cuvântul comerţ, care provine din cuvântul latinesc “commercium”, acesta fiind format dintr-o juxtapunere a două cuvinte: “cum” şi “merx”, adică operaţiuni cu mărfuri.

Trăsătura caracteristică a noţiunii de comerţ o reprezintă acţiunea omului asupra mărfii în vederea consumului, nu pentru satisfacerea unei trebuinţe proprii, ci pentru împlinirea nevoilor altora. Funcţia principală a comerţului este aceea de a procura consumatorului bunurile de care are nevoie.

Noţiunea de comerţ poate fi privită în două sensuri: economic şi juridic.

În sens economic, comerţul este definit ca o activitate care are ca scop schimbul şi prin aceasta, circulaţia bunurilor de la producător la consumator. Prin urmare, în limbajul economic, comerţul constă numai în circulaţia şi distribuţia mărfurilor, nu şi în producţie. Aceste operaţiuni de interpunere şi circulaţie a mărfurilor sunt realizate de agenţi economici numiţi comercianţi sau negustori şi care sunt diferiţi de producătorii mărfurilor.

În sens juridic, noţiunea de comerţ are un conţinut mai larg decât cel al noţiunii definite în sens economic, cuprinzând pe lângă operaţiunile de interpunere şi circulaţie a mărfurilor şi operaţiunile de producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor şi obţinerea unor rezultate de valoare mai mare, operaţiuni pe care le realizează întreprinzătorii.

Normele juridice care reglementează relaţiile sociale ce se formează în cadrul activităţii de comerţ aparţin, în principiu, dreptului comercial.

Rezultă că dreptul comercial reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează raporturile juridice comerciale care iau naştere în cadrul desfăşurării circulaţiei mărfurilor de la producătorul direct la consumatorul nemijlocit.

Privit prin prisma distincţiei dintre dreptul public şi dreptul privat, dreptul comercial se analizează ca fiind un segment al dreptului privat, alături de dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii. El s-a desprins din dreptul civil atunci când datorită diviziunii muncii, activităţile de valorificare a produselor realizate de producători au fost preluate de o categorie de persoane specializate pe asemenea operaţiuni, numite comercianţi.

Iniţial, raporturile juridice de comercializare pe piaţă a mărfurilor au fost reglementate de normele dreptului civil, pentru că în substanţa lor aceste raporturi juridice comerciale sunt raporturi cu caracter patrimonial. Treptat însă, datorită specificităţii raporturilor comerciale, a apărut nevoia elaborării unor reglementări adecvate pentru activităţile economice, reglementări cuprinse în normele dreptului comercial.

În concluzie, dreptul comercial poate fi definit ca acea ramură a dreptului privat care cuprinde ansamblul normelor juridice aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor juridice, faptelor şi operaţiunilor considerate de lege fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.

Dreptul comercial cuprinde mai multe grupe de norme, de natură variată, unele derogatorii de la dreptul civil, altele care dezvoltă reglementarea civilă, iar altele reprezentând creaţii proprii, care, în ansamblul lor însă, reprezintă un tot, guvernat de principii generale şi concepte originale, de aici decurgând calitatea lui de drept special.

Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare, în principal, relaţiile sociale patrimoniale, care prezintă caracter comercial şi, în secundar, relaţiile personal-nepatrimoniale .

SECŢIUNEA A II-A

COMERCIALITATEA ÎN LEGISLAŢIA COMERCIALĂ A ROMÂNIEI

2.1. CONCEPTUL DE COMERCIALITATE

Dreptul comercial, ca ramură a dreptului privat, a fost conceput ca un drept special aplicabil unor anumitor activităţi şi persoane, având un domeniu bine stabilit în funcţie de concepţia de adoptare a reglementărilor comerciale, iar conţinutul său îl formează raporturile juridice patrimoniale care au caracter comercial(acte şi fapte de comerţ) şi în subsidiar acele raporturi nepatrimoniale care interesează activitatea comercială, în care comercianţii ca subiecte de drept privat, se găsesc unii faţă de alţii pe poziţii de egalitate juridică.

Raporturile juridice de drept comercial se caracterizează în primul rând prin comercialitate.

Determinarea comercialităţii cunoaşte în diferite sisteme de drept două concepţii:

 concepţia subiectivă;

 concepţia obiectivă

Potrivit concepţiei subiective, comercialitatea raportului juridic depinde de calitatea subiectului raportului, fiind relevantă calitatea lui de comerciant. Dacă raportul juridic se concretizează în acte sau fapte juridice efectuate de o persoană care este comerciant, raportul juridic respectiv este calificat ca fiind un raport comercial . Pe cale de consecinţă, dreptul comercial ar fi un drept profesional:dreptul persoanelor care au calitatea de comerciant.

În concepţia obiectivă, comercialitatea unui raport juridic este detaşată de profesiunea de comerciant a persoanei care a săvârşit actul respectiv.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Comercial Contabil.doc