Drept Comercial Curs 9

Libertatea de stabilire pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene pentru a exercita acolo anumite activităţi cu caracter economic şi prestarea de servicii par a nu avea multe legături. Totuşi, aceste două libertăţi se sprijină reciproc în vederea realizării obiectivelor comune.A crea o filială într+un stat membru înseamnă nu numai a folosi libertatea de stabilire ci presupune o bază de plecare pentru prestarea de servicii.

Din perspectivă juridică, aceste două libertăţi se adresează persoanelor fizice şi persoanelor juridice, oferind alternaţive de acţiune agenţilor economici.

Lucrătorii

Lucrătorii au dreptul de a circula liber în cadrul Uniunii. Orice discriminare pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor membre în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă este interzisă.

Sub rezerva restricţiilor justificate de motive de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică, lucrătorii au dreptul:

-de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;

-de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;

-de şedere într-un stat membru pentru a desfăşura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;

-de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acest stat, în condiţiile care fac obiectul unor regulamente europene adoptate de Comisie.

Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru relizarea liberei circulaţii a lucrătorilor, astfel cum este aceasta definită anterior. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.

Legile sau legile-cadru europene urmăresc în special:

-să asigure cooperarea strânsă între serviciile naţionale pentru ocuparea forţei de muncă.

-să elimine acele proceduri şi practici administrative, precum şi acele perioade de acces la locurile muncă disponibile care decurg din dreptul intern sau din acordurile încheiate anterior între statele membre şi a căror menţinere ar constitui un obstacol în liberalizarea circulaţiei lucrătorilor;

-să elimine toate perioadele şi celelalte restricţii prevăzute de dreptul intern sau de acordurile încheiate anterior între statele membre, care impun lucrătorilor din celelalte state membre condiţii diferite în ceea ce priveşte libera alegere a unui loc de muncă în raport cu lucrătorii statului respectiv;

-să stabilească mecanisme proprii în vederea corelării cererii şi ofertei de locul de muncă şi să faciliteze realizarea echilibrului între cererea şi oferta de locuri de muncă în condiţii care să evite ameninţarea gravă a nivelului de trai şi de ocupare a forţei de muncă în diferite regiuni şi ramuri industriale.

Statele membre încurajează, în virtutea proiectului de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa, schimbul de lucrători tineri în cadrul unui program comun, derulat sub supravegherea Comisiei Europene.

În domeniul securităţii sociale, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru instituirea liberei circulaţii a lucrătorilor prin instituirea unui sistem care să se asigure lucrătorilor migranţi salariaţi sau care desfăşoară o activitate independentă şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora:

-cumulul tuturor perioadelor luate în considerare în diferite legislaţii interne, în vederea obţinerii şi păstrării dreptului la prestaţii precum şi pentru calcularea acestora;

-plata prestaţiilor către persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre.

LIBERTATEA DE STABILIRE

Libertatea de stabilire este, în primul rând, dreptul recunoscut resortisanţilor unui stat de a accede la activităţile nesalariale pe teritoriul statelor membre. Acest drept reprezintă, de asemenea, posibilitatea de a avea acces la constituirea şi conducerea unei întreprinderi

Prezenta libertate interzice restricţiile privind libertatea de stabilire resortisanţilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această interdicţie vizează şi restricţiile privind înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii oricărui stat membru stabiliţi pe teritoriul altui stat membru. Resortisanţii unui stat membru au, pe teritoriul altui stat membru, dreptul de acces la activităţi independente şi la exercitarea acestora, precum şi de constituire şi administrare a intreprinderilor şi în special a societăţilor în înţelesul interpretărilor comunitare, în condiţiile definite pentru resortisanţii proprii de legislaţia statului membru de stabilire, sub rezerva dispoziţiilor comunitare privind capitalurile şi plăţile.