Extras din curs
CLASIFICAREA UZURILOR
Cea mai importanta clasificare a uzurilor se face in functie de forta lor juridica, in:
a.uzuri normative ( legale, de drept, cutume);
b.uzuri conventionale (interpretative, de fapt)
Uzurile normative . Particularitatile uzurilor normative se exprima in generalitate, impersonalitate si obligativitate. Aceste uzuri constituie izvor de drept si se aplica intocmai ca o norma juridica. Ele determina drepturile si obligatiile partilor, fie reglementand raporturile sociale inca neprevazute de lege, fie interpretand dispozitiile legii.
Obiectul de reglementare al uzurilor normative se prezuma a fi cunoscut intocmai ca si legea, urmand a fi aplicate de judecator, chiar din oficiu.
Uzurile conventionale (interpretative). Au forta juridica asemanatoare clauzelor contractuale, iar fundamentul lor consta in principiul libertatii de vointa a partilor. Ele se aplica cu titlu de clauza contractuala si reprezinta vointa expresa sau tacita (prezumata), a partilor. Rolul uzurilor interpretative este acelasi ca si in cazul celor normative si anume stabilrea drepturilor si obligatiilor partilor.
Uzurile conventionale intervin :
- in legatura cu incheierea contractului comercial ( o anumita comportare semnifica consimtamant);
- in legatura cu continutul contractului ( complectarea clauzelor stabilite in contract );
- in faza de executare a obligatilor contractulale ( sanctiuni aplicate debitorului pentru neexecutarea obligatiilor );
Din punct de vedere probatoriu, uzurile conventionale trebuie dovedite cu orice mijloc de proba, ca orice situatie de fapt.
2. Un alt criteriu de clasificare a uzurilor se refera la intinderea aplicarii lor in spatiu, conform caruia pot fi:
- locale (se aplica pe o anumita piata comerciala);
- speciale (cele care se aplica la o anumita ramura de activitate);
- general (cand se aplica tuturor raporturilor comerciale).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Comercial I.doc