Drept comercial internațional -2-

IZVOARELE DE REGLEMENTARE ALE DCI

Ca materie interdiscplinara DCI va avea izvoare internationale si izvoare interne.

Cat priveste izvoarele internationale acestea vor fi izvoarele DIPb in masura in care cuprind norme care reglementeaza si materii comerciale. Vom distinge intre cutuma si tratat (cele doua izvoare ale DIPb).

Cutuma

Aceasta este cel mai vechi izvor al DIPb si in consecinta si al DCI.

Cutuma reprezinta o practica indelungata repetata, urmata de state cu constiinta obligativitatii acesteia, adica cu constiinta ca valoreaza dreptul. Este un izvor nescris.

In materia DCI exista domenii care au ca reglementare cutuma, in special dreptul transportului de marfuri pe mare.

In contractul de navlosire, independent daca se mentioneaza sau nu in contract, fiinteaza asa-numitele obligatii subintelese ale partilor (armatorului si navlositorului). Aceste obligatii au sorginte cutumiara. Astfel, independent daca se scrie sau nu in contract, armatorul raspunde cu toata averea sa, pe apa si pe uscat, pentru asigurarea unei stari tehnice de navigabilitate a navei. Este o obligatie cutumiara. Incarcatorul, expeditorul, navlositorul, este obligat sa aduca marfa la locul de incarcare, la cheiul de incarcare sau la dana de incarcare, asteptand nava; in caz contrar este obligat sa plateasca locatii, aceasta pantru ca fiinteaza cutuma care spune ca marfa asteapta nava.

Cutuma trebuie deosebita in parametri DIPb de uzuri internationale si de uzante comerciale interenationale. Uzurile internationale sunt si ele reguli de conduita evidentiate de practica, dar a caror incalcare nu are efect juridic, deci care nu sunt obligatorii, care nu sunt asigurate prin forta dreptului.

Spre exemplu, in materie diplomatica fiinteaza numeroase asemenea uzuri. Ori de cate ori in masina unei ambasade circula ambasadorul sau un reprezentant oficial al statului trebuie arborat fanionul, dar acesta a fost furat.;nu a aparut din acest lucru niciodata un litigiu diplomatic.

Ori de cate ori un sef de stat primeste in vizita oficiala un alt sef de stat, exista un uz diplomatic al desfasurarii covorului rosu, dar daca acest covor este galben, nu a aparut nici un fel de conflict diplomatic.

Cutuma este obligatorie, uzul este facultativ.

Cat priveste uzantele comerciale internationale, ele sunt de asemenea reguli facultative evidentiate de practica si care au in vedere predarea marfii si partajarea cheltuielilor de transport in vanzarea internationala de marfuri. Ele au fost modificate de Camera Internationala de Comert de la Paris.

Cel mai important izvor international al DIPb este tratatul. Acesta devine si cel mai important izvor international al DCI. Indiferent de denumire: conventie, compromis, declaratie, nota diplomatica, aide-memoire, gentlemen’s agreement, protocol, acord, proces-verbal, tratatul reprezinta acordul de vointa intre doua sau mai multe state prin care acestea convin sa reglementeze, intr-un anumit mod, o anumita sfera a relatiilor lor reciproce.

Distingem tratate multilaterale la care participa mai multe state si tratate bilaterale la care participa doua state.

Distingem intre tratate generale care au ca obiect de reglementatre domenii mai largi de coloborare interstatale si numai incidental cuprind si norme aplicate comertului mondial si tratate speciale care reglementeaza direct si exclusiv materii comerciale.

Cele mai importante izvoare sunt tratatele speciale multilaterale. Ca tratate generale, izvoare si ale DCI putem exemplifica in cel mai cuprinzator tratat international Cartea Organizatiei Natiunilor Unite, care formuland intre altele principiile relatiilor interstatale, are in vedere si principiul „Pacta sum servanta”, sau principiul cooperarii si al avantajului reciproc sau principiul solutionarii pasnice a diferendelor care desigur se aplica acordurilor de comert si cooperare mondiala.

Cele mai importante insa sunt tratatele speciale multilaterale. In acest sens citam:

- Conventia de la Otawa, din 1988, privind contractul international de leasing financiar,

- Conventia de la Otawa, din acelasi an, privind contractul international de factory,

- Conventia de la New York, din 1958, privind recunoasterea si executarea sentintelor arbitrare straine,

- Conventia de la Washington, 1965, privind solutionarea diferendelor dintre un stat si un investitor strain, referitoare la investitiile straine,

- Conventia de la Seoul, 1985, privind formarea organizatiei intrnationale pentru garantarea investitiilor straine,

- Conventia de la Viena, 1980, privind vanzarea internationala de marfuri,

- Conventia de la Bruxelles, din 1984, privind regulile de la Haga referitoare la transportul international de marfuri pe mare, sub conosament.

Acordurile bilaterale: acorduri generale care reglementeaza domenii mai largi de activitate dar care cuprind si reguli aplicabile comertului bilateral sau cooperarii.