Drept comercial internațional -5-

O alta forma de transfer tehnologic este contractul international de franchinsing (de franciza).

In dreptul roman este gresit definit si are o reglementare gresita. Eroarea din legislatia romana provine din sursa de inspiratie – legislatia romana mai recenta este inspirata din legislatia altor state. Legislatia cu privire la franchinsing, desi franchinsingul a aparut in practica americana, este copiata dupa reglementarea acestuia din dreptul francez, ignorandu-se faptul ca in dreptul francez nu exista notiunea emblema, ci numai notiunea insigna, pe de o parte, iar pe de alta parte in dreptul francez nu exista notiunea de firma ca element incorporal al fondului de comert, ci doar aceea de nume comercial. In al treilea rand, in dreptul francez marca – de fabrica, de comert sau de serviciu poate consta si din numele patronimic, respectiv din numele comercial. Aceste specificitati din legislatia franceza, necunoscute de cei care au redactat reglementarea romana cu privire la franchinsing, au condus la erorile din aceasta legislatie.Cand am studiat participantii la raporturile de comert international am observat ca in dreptul roman ca si in dreptul german, exista notiuna de firma ca element incorporal al fondului de comert, ca element de distinctie intre comercianti.

Contractul de franchising este contractul care se incheie intre doua parti - francizor si francis, iar prin el francizorul (franchiser) acorda francisului (franchisee) dreptul de a utiliza marca sa de fabrica, de comert sau de servicii, contra unei plati (franchisefee). Esenta contractului de franchinsing este in consecinta o licenta de marca.

Cat priveste obligatiile francizorului, acestea sunt urmatoarele:

- Francizorul transmite francisului dreptul de folosinta a marcii sale de fabrica, de comert sau de servicii si in acest scop comunica francisului si know-how-ul aferent respectivei marci, asupra caruia francisul este obligat sa pastreze confidentialitatea;

- Francizorul este obligat pe durata contractului sa acorde asistenta francisului in utilizarea respectivei marci si sa nu-i faca concurenta francisului pe piata acestuia.

Francisul are urmatoarele obligatii:

- Sa respecte indicatiile date de francizor in utilizarea respectivei marci de fabrica, de comert sau de servicii;

- Sa pastreze confidentialitatea asupra know-how-lui aferent marcii;

- Este obligat la clauza de nonconcurenta atat fata de francizor cat si fata de alti francisi ai aceleasi firme in cazul existentei un lant de franchinsing;

- Este obligat sa protejeze in tara sa calitatea francizorului de propietar al marcii de fabrica, de comert sau de servicii, daca aceasta marca nu a fost anterior protejata pe respectiva piata;

- Este obligat sa-l plateasca pe francizor – plata are doua componente: o componenta ferma, asa zisa roialty sau antifee, suma ce reprezinta in cele din urma o taxa de includere a francisului in sistemul francizorului, la care se adauga redeventa asupra cifrei de afaceri realizate de francis ca urmare a utilizarii respectivei marci.

Intrucat prin lantul de franchinsing se poate ajunge la constituirae in profitul francizorului a unui adevarat monopol culminand cu distorsionarea comertului pe piata, unele state supun controlului organelor de supraveghere a concurentei, orice acor de franchinsing.

La nivelul UE, comisia uniunii, gardian al concurentei, este abilitata sa acorde dupa examinare, la cerere, exceptari individuale sau colective pentru asemenea acorduri de franchinsing.

In materia contactului de franchinsing nu exista inca norme uniforme. Contractul este putin reglementat in plen national: in Franta, Belgia, Anglia chiar si in Romania (dar la noi este prost reglementat). Din acest motiv pe ordinea de zi a UNIDROIT se afla elaborarea unei conventii in materie de franchinsing, dar din pacate nu a ajuns nici macar in faza unui proiect acceptat de experti.

In consecinta partile la contract pot sa laeaga legea aplicabila, ori de cate ori francizorul si francisul se gasesc pe teritorii statale diferite. Daca nu au ales legea alicabila, practica majoritara supune contractul legii in vigoare la sediul francizorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara sau imediata din legislatia in vigoare la sediul francisului.