Drept Comunitar Curs 1

Dreptul comunitar reprezinta un ansamblu de principii si norme juridice continute in tratate sau elaborate de institutii comunitare prin care se urmareste in principal functia tuturor institutiilor nationale, conform standardelor stabilite.implementarea in dreptul intern al statelor membre, a normelor stabilite la nivel comunitar, respectarea drepturilor fundamentale in fiecare stat membru.

Normele care astazi constituie dreptul comunitar au la baza vointa a 6 state care semneaza in 1951 primul tratat care concretiza inceputul actionarii comune a statelor de pe continentul european aducand in realitate o idee framantata de veacuri, dar care pana atunci ramasese la stadiul de discursuri parlamentare sau in conferinte ale mediului academic la nivel intern si international.

Desi foarte des folosita astazi notiunea de unitate a Europei isi gaseste orginea inca din antichitate cand cuceririle romane au fost considerate ca manifestari a unei astfel de tendinte.

Cu aceleasi intentii sunt considerate incercarile de refacere a granitelor fostului Imperiu Roman mai ales de Carol Cel Mare prin victoriile obtinute impotriva saxonilor,a barilor si longobarzilor.

Despre cuvantul “Europa” se crede ca provine din mitologia greak,Europa fiind o printesa fenigiana sedusa de un zeu deghizat intr-un taur alb. Acesta a rapit-o din patria ei aflata pe locul Libanului de astazi si a dus-o in Creta. Nu este, dar cand a fost utilizat pt. prima data termenul de european cu referire la un teritoriu specific sau la locuitorii acestuia, dar se pare ca a capatat un sens cand grecii au inceput sa se stabileasca in insulele ionice si au patruns in tinuturile ocupate de Persia.

Expansiunea imperiului persan a dus la razboi din sec. al V-lea i.Hr. in timpul caruia istoricii greci (Aristotel) au inceput sa faca distinctie intre limbile, obiceiurile si valorile grwecilor, ale locuitorilor Asiei reprezentati de persanii si barbarii Europei pe o zona vag definita, situata la nord. Ulterior au fost intocmite harti care prezentau lumea divizata in Asia, Africa si Europa cu granita intre Europa si Asia delimitata de raul Thor si Marea Azor.

Imperiul Roman a carui putere a atins punctul culminant cu aproximatie intre anii 200 i. Hr. si 400 d. Hr. a unit. Pt. prima data o mare parte din Europa sub o guvernare comuna. Dar nici acest imperiu cu centrul in Mediterana nu a fost in exclusivitate european deoarece ingropase si teritorii din nordul Africii si din Orientul Mijlociu.

Nasterea Europei este adeseori considerata ca datand din Evul Mediu timpuriu 500-1500 odata cu aparitia unei civilizatii comune bazate pe crestinism, avand Roma drept capitala spirituala si latina ca limba a educatiei.

Identitatea europeana a inceput sa capete un sens odata cu apoaritia unei scindari intre ramura estica si vestica a crestinismului, expansiunea puterii francilor dintr-o zona in care se afla astazi Belgia si Olanda si dezvoltarea unei identitati teritoriale mai puternice in fata amenintarilor externe mai ales venite din Orientul Mijlociu.

Termenul de european a fost folosit de cronicarii contemporani pentru a descrie trupele armate sub comanda lui Carol Martel cel care a oprit expansiunea araba in 732,dar a devenit un termen pe scara larga in anul 800 cand Carol Cel Mare a fost incoronat ca Sfantul Roman de catre Papa si a fost infatisat in poleme ca fiind regele si parintele Europei.

Imperiul francez peste care a stapanit el, acoperea o mare parte din teritoriul unde astazi se afla Franta,sudul Germaniei si tarile ce alcatuiesc Belaruso.

In epoca moderna prima incercare de a realiza unitatea prin forta a fost facuta de Napoleon care a reunit sub conducerea sa directa teritoriile pe care astazi sunt Belgia, Franta,Olanda, Luxembourg si o parte din Italia si Germania. El s-a considerat intermediar intre vechea si noua ordine si a sperat sa realizeze o asociere la nivel european cu un corp legislativ comun, oculte de apel comuna, o moneda unica si un sistem uniform de unitati de masura. Cu toate acestea, revolutia franceza genereaza un accentuat nationalist care contribuie la unificarea Italiei in 1860 si a Germaniei in 1871, dar accentueaza rivalitatea intre statele europene atat in interiorul Europei cat si in afara ei in competitia dintre aceste state pentru dobandirea de economii.

Ideea unitatii Europei a continuat sa fie promovata de intelectuali precum Victor Hugo ale carui cuvinte raman memorabile “Va veni ziua cand armele vor cadea din maini si bombele tuturor vor fi inlocuite cu cuvantul dreptul de vot universal al popoarelor…va veni ziua cand tunurile se vor mai vedea decat prin muzee si lumea seva mira ca au fost vreodata cu putiinta.Si va veni ziua cand vom vedea 2 grupari uriase: Statele Unite ale Europei si SUA dandu-si mana prieteneasca peste ocean.”

Primele manifestari doctrinale ale ideii de unitate europeana la inceputul sec. XX-lea s-au concretizat intr-un proiect numit Statele Unite europene propus de Congresul de Stiinte Politice de la Paris in 1900 creandu-se si o revista care propaga ideile proiectului.Ideea intră însă intr-o perioadă de stagnare datorită izbucnirii primului Război Mondial

Unificarea Europeană a constiutit subiect de inspiraţie şi susţinere chiar şi pentru scriitori şi filozofi de a fi să menţionăm doar pe J.J. Roussou şi Emanuel Raut care în Lucrarea “Despre Pacea Eternă” din 1795 vorbeşte de crearea unei federaţii a Statelor Europene care să aibă o ordine repiblicană sub cupola unei instituţii comune.

În opinia lui Raut, această federaţie ar preîntâmpina toate războaiele pentru că statele democratice au o mai mare disponibilitate pentru pace decât regimurile autocrate.

Elitele intelectuale continuă preocuparea pentru realizarea ideii europene considerată ca unic mod de eliminare a experienţei tragice la care au condus naţionalistul exagerbat şi pe acest front apar numeroase asociaţii şi publicaţii europeniste care difuzează tezele lor federaliste.

În 1923 contele Richard Calergi publică în presa germană şi austriacă un apel pentru crearea Europei federale, iar în 1924, publică Manifestul Paneuropean, de fapt primul document care era altceva decât o frumoasă construcţie teoretică, un document succeptibil să devină expresia unui puternic curent de opinie în favoarea unei minuni europene.