Dreptul Afacerilor

Cursul 1

Prin drept intelegem totalitatea regulilor asigurate si garantate de catre stat care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in relatiile din societate in vederea coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale caror respectare este asigurata la nevoie de forta coercitiva a statului.

Functia fundamentala a unui stat este aceea de a exprima si realiza vointa general obligatorie a natiunii adica vointa de stat.

Statul creaza dreptul,iar dreptul delimiteaza configuratia si actiunile statului.Cum unul din elementele statului este suveranitatea, fiecare stat isi exprima si exercita aceasta suveranitate constand in puterea de actiune a legilor emise numai pe teritoriul sau.Asadar fiecare stat legifereaza pe teritoriul sau, totalitatea legilor formand pentru acel stat,dreptul intern.

Din necesitatea reglementarii raporturilor dintre state mai ales a celor de natura economica a aparut ramura dreptului international care se imparte in drept international privat.

Pentru prima data divizarea dreptului in public si privat l-a facut jurist-consultul roman Ulpianus iar distractia a facut-o tinand cont de urmatoarele:

-In dreptul public in mod obligatoriu una din parti este statul,iar partile unui raport juridic de drept public sunt in relatie de subordonare. Majoritatea normelor de drept public sunt imperativ adica obligatorii de la care nu se poate deroga prin vointa partilor.Apatin dreptului public urmatoarele discipline juridice: dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul administrativ, dreptul financiar-fiscal.

-In dreptul privat,partile sunt persoane fizice sau juridice.Partile unui raport juridic de drept privat se afla pe pozitiile de egalitate,chiar daca statul participa la un raport juridic de drept privat,el are acelasi drepturi ca oricare alt participant.Majoritatea normeleor de drept privat sunt dispozitive adica devin aplicabile pentru ca asa au hotarat partile.Din dreptul privat fac parte: dreptul civil,dreptul familiei, dreptul afacerilor, dreptul international privat.

Denumirea dreptul afacerilor folosita in ultimul timp este concurata de cea de drept comercial cu care se suprapune acestora se explica prin indelungata folosire de drept comercial impropriu.

Afacere vine din termenul frantuzesc affare care exprima o actiune comerciala industriala sau financiara avand ca scop obtinerea de profit. Astfel dreptul afacerilor reglementeaza relatiile sociale ale intreprinderii din moment infiintarii ei pana la desfiintare.

Notiunea de comert vine din termenul latinesc comercium care inseamna cu marfa.Deci comertul ar consta in operatiuni cu marfuri.In sens economic comertul este definit ca aceea activitate avand ca scop schimbul si prin acesta circulatia bunurilor de la producator la consumator.Aceste operatiuni sunt realizate de comercianti denumiti si negustori care sunt agenti economici diferiti de producatorii marfurilor.

Evolutia dreptului afacerilor

Inceputurile le gasim in comertul maritim a carui practica era dirajata de uzuri adica reguli bazate pe respectarea intelegerilor si pe buna credinta.

Uzurile aveau caracter international.In Evului Mediu dezvoltarea maritim se intensifica dand nastere unui drept cutuniar ( = totatliatea normelor de drept formate pe cale de cutuma).cutuma = norma de drept izvorata dintr-o practica indelungata se mai numeste obicei sau obiceiul pamantului.

Comertul terestru se dezvolta concomitent cu aparitia statelor, cetatilor italiene (Venetia, Genova, Florenta, Pisa, Milano) dupa prabusirea Imperiului Roman care in locul dreptului uniform roman aplica reguli proprii de drept.

O importanta deosebita in formarea dreptului afacerilor in Evului Mediu il are dezvoltarea iarmaroacelor,a targurilor italiene,franceze,germane si spaniole.

Apare astfel un drept al targurilor cu reguli aplicabile tuturor comerciantilor indiferent de originea lor precum si o procedura speciala de solutionare a litigiilor dintre comercianti.