Dreptul Comercial

Curs 1

1. Notiune

Dreptul comercial este definit in legislatiile comeciale interne si internationale sub diferite forme dar fondul a ramas acelasi.

Denumirea de drept comercial sugereaza ideea ca dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice care reglementeaza comertul.

Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri si anume:

-in sens etimologic

Din punct de vedere etimologic expresia “comert” provine din cuvantul latinesc “commercium” care la randul lui pretinde o justa apunerea a cuvintelor “cum” si “merx” care inseamna “cu marfa” , deci comertul inseamna operatiuni cu marfuri.

-in sens economic

Din punct de vedere economic comertul este definit ca o activitate a carui scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumatar. Operatiunile efectuate de comercianti (negustori), agenti economici care sunt diferiti de catre producatorii marfurilor conduc la definirea comertului din punct de vedere economic ca fiind totalitatea normelor juridice privind interpunerea si ciculatia marfurilor de la producator la consumator.

-in sens juridic

Din punct de vedere juridic ceea ce da un sens mai larg notiunii de comert este vorba nu numai de operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor realizate de negustori ci si operatiunile de producere a marfurilor adica fabricantii precum si executarea de lucrari si prestarea de servicii de catre antrepenori si intreprinzatori.

Prin cele prezentate mai sus putem defini dreptul comercial ca o disciplina care cuprinde normele juridice ce reglementeaza activitatea comerciala adica producerea si circulatia marfurilor, executarea de lucrari si prestari de servicii.

2. Obiectul de reglementare al dreptului comercial

Determinarea obiectului dreptului comercial al sferei sale de aplicare este legata de optiunea legiuitorului pentru un anumit sistem. Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial exista doua sisteme care perimt stabilirea sferei dreptului comercial si anume :

-sistemul subiectiv. In cadrul sistemului obiectiv dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor, adica un drept profesional care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.

Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale anterioare marii codificari a dreptului comercial la inceputul secolului XIX.

Acest sisitem a fost adoptat apoi in anul 1900 de Codul Comercial German.

-sistemul obiectiv. In cadrul sistemului obiectiv dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului adica acelor acte juridice, fapte si operatiuni calificate de lege ca fapte de comert indiferent de persoana care le infaptuieste.

Acest sistem a fost inspirat din ideile revolutiei franceze din 1789 care au impus suprimarea corporatiilor si au impus principiul egalitatii civile.

Acest sistem a fost prevazut pentru prima data in Codul Comercial Francez precum si alte tari europene printre care si Romania.

3. Particularitatile dreptului comercial

Nascut din nevoile comertului si industriei dreptul comercial a evoluat odata cu dezvoltarea acestora de-a lungul vremii. Marile realizari ale geniului uman in domeniul stiintific si tehnic au revolutionat productia si schimbul atragand insemnate mutatii in dreptul comercial.

Dreptul comercial dezvoltandu-se paralel cu industria a determinat o extindere a sferei sale dintre care cea mai reprezentativa care constituie si in prezent o tenndinta a expansiunii dreptului comercial este aceea a intreprinderii.

Conceputa ca un organism economic formata din capital, munca si forte naturale intreprinderea a fost reglementata pentru prima oara in 1907 in Codul comercial Francez la care se adauga totalitatatea activitatilor libere cu exceptia profesiunilor libere sau literare si a agriculturii.

In tot acest proces comercial statul a avut o interventie permamnenta prin masurile sale de dirijism economic dintre care un rol important l-au jucat planificarea si prognoza ale caror obiective s-au realizat prin tehnicile economiei concetnrate, prin folosirea stimilentelor economice (credite, dobanzi, impozite, comenzi) perfecionand aceasta veriga de baza a economiei naturale. Aplicarea masurilor de dirijism in economiei au avut implicatii directe si in dreptul comercial. Aceste masuri i-au afectat pe comercianti deoare au instituit un control al supraprofesiunii de comerciant, au impus necesitatea obtinerii de autorizatii pentru aprovizionare si desfacere, controlul asupra preturilor si reguli fiscale deosebit de riguroase. Toate aceste masuri au dus spre unificare intenationala a dreptului comercial care trebuia adaptat prin cerintele statului in ecoomie.

Codificarea dreptului comercial in diferite tari in cursul secolui XIX a consacrat perticularitatile nationale in concordanta cu interesele economiei ale acestor tari aflate in plina dezvoltare economica. A fost nevoie sa fie adoptate o serie de tratate, conventii si legi uniforme pe care statele le-au inclus in legislatiile nationale din acre amintim :

Convetia de la Geneva 1930 privind legile iuniforme referitoare la cambii si bilete de ordine.

Conventia de la Geneva 1931 privitoare la CEC

Conventiile privind transporturile pe cai ferate si auto la la Maastricht in 1933