Dreptul comerțului internațional

1. Notiunea si obiectul de reglementare a dreptului comertului international.

Dreptul comertului international este o ramura de drept cu caracter interdisciplinar, aflata la confluenta dreptului national cu dreptul international public. Nu exista pe plan international, nici in doctrina, nici in instrumentele internationale o definitie unanim recunoscuta, astfel incat conferinta de la Helsinki pentru securitate si cooperare in Europa retine caracterul interdisciplinar al acestei materii.

Imbratisam asfel urmatoarea definitie : DCI reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile comerciale internationale ce se stabilesc in sfera comertului international, in sensul cel mai cuprinzator al acestuia.

Asa deci rapoartele juridice sunt stabilite in sfera schimbului international de valori materiale precum si in sfera cooperarii economice si tehnice ( tehnico-stiintifice) intre state suverane, intre state si comercianti ( persoane fizice si/sau juridice) sau intre comercianti din state diferite.

DCI are in continutul sau ca disciplina cu caracter interdisciplinar norme care apartin dreptului civil, dreptului comercial si dreptului procesual-civil.

A. Norme care reglementeaza domeniul contractelor comerciale internationale (norme de drept material- drept civil).

B. Norme ce reglementeaza modalitatile de solutionare a diferendelor (norme referitoare la arbitrajul comercial international = norme de drept procesual)

Dreptul comertului international, fiind o disciplina distincta, are un obiect propriu de reglementare si metode de reglementare specifice.

Obiectul de reglementare.

Este reprezentat de raportul juridic de comert international, raport ce se stabileste intrun domeniu obiectiv al ansamblului raporturilor internationale ; ca apreciere al caracterului de sine statator al dreptului comertului international,raportul juridic de comert international se particularizeaza de alte raporturi internationale prin prezenta simultana a doua caractere :

- comercialitatea

- internationalitatea

Comercialitatea – inseamna ca in diferitele sisteme de drept exista criterii distincte in calificarea unui fapt juridic ca fiind comercial. Aceasta deoarece fiecare sistem de drept national porneste de la alte premise in definirea comercialitatii.

Clasificare

a). o categorie de sisteme de drept ( ex- Germania) retine criteriul subiectiv potrivit caruia un raport juridic este comercial daca are ca autor un comerciant.Dreptul German considera ca sunt comercianti persoanele fizice inregistrate la Registrul Comertului si societatile comerciale.

b). Criteriul obiectiv, existent in sistemele de drept din Franta dar si din Romania, considera comercialitatea ca fiind determinata de activitatile desfasurate de comercianti, deci de faptele juridice pe care la considera comerciale. Enumererea faptelor de comert nu poate fi a-tot-cuprinzatoare, astfel incat doctrina juridica stabileste criteriile ce permit includerea unui fapt juridic in categoria faptelor de comert.

Aceste criterii sunt :

- Interpunerea in circualtia marfurilor, activitate organizata sub forma de intreprindere.

- Dorinta obtinerii unui profit material just si licit

- Actvitatile conexe care sa se greveze pe activitatea de mai sus.

Internationalitatea – consta in prezenta unui element strain, international sau de extraneitate in continutul raportului juridic, avand o asemenea intensitate incat face posibila supunerea acestui raport juridic concomitent la cel putin doua sisteme de drept diferite. Nu orice element strain poate determina calificarea unui raport juridic ca fiind international.

Elementul de extraneitate este definit implicit in codul comercial roman si explicit in Legea 105/1992, privind reglementarea reporturilor de drept international privat, in dreptul romanesc.

Elementul de extraneitate este definit si in documentele internationale de cuprind reglementari comerciale.

Conventia de la Varsovia din 1929 – modificata prin protocolul de la Haga din 1955, privin transportul international aereian de marfuri, calatori sau bagaje, defineste caracterul international al transportului aerian in functie de urmatorul criteriu : locul de incarcare-descarcare al calatorilor, bagajelor si marfurilor, care trebuie sa se afle pe teritorii statale diferite.

Conventia de la Praga din 1974 – considera ca un contract de intermediere are caracter international daca reprezentatul si intermediarul sau (reprezentantul) isi au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritorii statale diferite.

Conventia de la Viena din 1980 – privind vanzarile international considera o vanzare ca avand caracter international daca vanzatorul si cumparatorul isi au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritorii statale diferite.

Caracterul de internationalitate este si el determinat, potrivit doctrinei juridice de :

- criteriul subiectiv – in sensul ca partile isi au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritorii statale diferite.

- criteriul obiectiv- conform caruia bunul sau lucrarea care face obiectul raportului juridic se afla in trenazit international, ceea ce presupune ca in procesul derularii reportului juridic, bunul sau marfa sau executantul sa treaca cel putin o frontiera.

Principiile dreptului comertului international.

Principiul este o regula de baza in procesul elaborarii normelor juridice si aplicarii lor in raporturile comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala.

1. Principiul libertatii comertului - inseamna libertatea de a vinde pentru a castiga, deoarece nimeni nu se mai angajeaza intro activitate comerciala fara a avea interesul de a castiga. Respectarea acestui principiu presupune dezvoltarea capacitatii economice a fiecarui stat printro industrie proprie care sa poata vinde nu numai materii prime ci si produse finite. Presupune de asemenea un echilibru al balantei comerciale astfel incat exporturile sa depaseasca importurile iar imprumuturile externe sa se faca in scopul productiei si nu al consumului. Pentru respectarea acestui principiu se impune un control al statului prin mijloace financiar-bancare, taxe si impozite, licente de import-export. Politicile monopoliste contravin principiului libertatii comertului.