Dreptul comerțului internațional

III. Comerciantii persoane juridice, societatile comerciale.

A) In general se face distinctie intre societatea civila si societatea comerciala. Criteriile de distinctie sunt doua:

Criteriul obiectiv pornind de la obiectul de activitate: se considera a fi comerciale societatile carea au ca obiect de activitatea savarsirea de acte obiective de comert. Se considera ca sunt civile cele care au ca obiect de activitate savarsirea de acte juridice civile.

Mai recent, legislatii mai noi retin ( ca si legea 31 / 1990) drept criteriu de distinctie un criteriu formal, acela al modului de organizare. Se considera, astfel, ca fiind comerciale societatile constituite ca societati in nume colectiv, societati in comandita simpla, societati in comandita pe actiuni, societati pe actiuni si societati cu raspundere limitata. Unele aceste sisteme acorda prin lege calitatea de persoana juridica tuturor societatilor comerciale (dreptul roman). Alte sisteme de drept acorda calitate de subiect de drept, respectiv de persoana juridica, numai anumitor structuri societale. Astfel, in dreptul englez nu au personalitate juridica asa-numitele „private partnership” care ar corespunde societatilor de persoane din dreptul nostru. Nici in dreptul olandez nu au personalitate juridica toate structurile societale. Nici indreptul german, dar indiferent daca acestea nu au personalitate juridica li se recunoaste dreptul de a sta in justitie in comertul lor, dreptul de a incheia contracte, dreptul de a savarsi acte obiective de comert. Majoritatea sistemelor legislative si pe baza lor doctrina recunoaste distinctia dintre societati de persoane si societati de capitaluri. Cat privesc societatile de persoane exista diferentieri: In unele sisteme de drept asociatii in societatile de persoane trebuie sa fie comercianti. Din aceasta cauza, falimentul unui asociat reverbereaza asupra societatii si invers, falimentul societatii atrage automat falimentul asociatilor. In alte sisteme de drept (roman) nu exista o asemenea conditie. Toate sistemele de drept recunosc obligativitatea constituirii societatii printr-un contract de societate care trebuie, obligatoriu, redactat in forma scrisa, nu neaparat autentica si vointa societarilor trebuie inregistrata intr-un registru de evidenta (Registrul de Persoane Juridice, fie in Registrul Comertului). Mai recent, cu incepere din 1985, la nivelul Uniunii Europene de astazi si cu intrare in vigoare pentru toate statele membre din 1995, in toate aceste state exista societatile cu raspundere limitata si (ceea ce dreptul roman numeste fortat societate cu raspundere limitata cu un singur asociat. Denumirea corecta este cea retinuta de dreptul francez unde aceasta structura se numeste „intreprindere unipersonala cu raspundere limitata”. Se constata, cat priveste capitalul social, o regula cvasigenerala: conditionarea societatior de capitaluri de existenta unui plafon minim de capital social. De asemeni se constata cerinta unui numar minim de actionari care variaza, conditie care nu exista pentru societatile de persoane. Exista de asemenea limita maxima a numarului de asociati in SRL.

B) Cat priveste conducerea societatilor se disting doua sisteme: Sistemul clasic, si un sistem recent retinut de dreptul german. Sistemul clasic Adunarea Generala alege un consiliu de administratie si pe presedintele, director general cu atributii distincte. In sistemul german Adunarea Generala alege consilIul de supraveghere din care, indiferent de numarul asociatilor, daca intreprinderea de comert aferenta are cel putin 100 de salariati, din consiliul de supraveghere fac parte in proportie de 30% reprezentanti cu vot consultativ al salariatilor. Consiliul de Supraveghere alege organul propriu-zis de administratie, Directoratul, un organ colectiv. In ambele situatii, gestiunea este controlata de asociatii care nu fac parte din organul executiv si de un corp de specialisti independenti numiti comisarii de conturi. In ceea ce priveste dreptul roman, in 1990, in legea societatilor comerciale scrie ca Adunara Generala alege atat un consiliu de administratie cat si un consiliu director (care seamana cu directoratul dar nu are aceleasi atributii). Recent s-a renuntat la Comisia de Cenzori si s-a trecut la serviciile auditorilor financiari. Orice modificare in viata societatii trebuie comunicata si inscrisa la Registrul Comertului sau intr-un registru echivalent. Exista diferente de reglementare de la un stat la altul si la conditiile de constituire si cu privire la functionare, reprezentarea societatii, capacitatea juridica.

C) Se pune problema care este legea dupa care vom sti daca o entitate apartinand unui stat are sau nu calitatea de societate comerciala, este sau nu persoana juridica, cine anume o poate reprezenta si in ce conditii. Care este legea aplicabila statutului organica al societatii comerciale. Statutul organic = toate problemele privind constituirea, organizarea, functionarea, reprezentarea, capacitatea, reorganizarea, dizolvarea si lichidarea, persoanelor juridice, in general, societatilor comerciale, in special. Se apreciaza in unanimitate de normele de DIPv ale statelor lumii ca legea aplicabila statutului organic, in speta, al societatior comerciale, este legea nationala. Cum se determina nationalitatea societatilor comerciale? In lume exista patru criterii pentru determinarea nationalitatii:

1. Criteriul locului activitatii principale,

2. Criteriul locului de constituire sau de incorporare,

3. Criteriul sediului social principal,

4. Criteriul controlului.