Dreptul Falimentului

Curs 1 26.02.2008

Insolvenţa şi falimentul

Procesul de insolvenţă trebuie sa fie un important organism de ieşire de pe piaţa agenţilor economici neperformanţi.

Evoluţia istorică a instituţiei falimentului

Perioada antică

În literatura de specialitatea s-a considerat că în antichitate, legile evreilor reglementau o descărcare periodică de datoria debitorilor comercianţi ce le permitea continuarea activităţii. În perioada antică nu se făcea distincţie între comercianţi şi necomercianţi ceea ce făcea debitorul închis într-o închisoare particulară a creditorului după care era expus în piaţa publică până cineva îi răscumpăra libertatea. În lipsa răscumpărării creditorul îl putea vinde ca sclav, îl putea ucide. În această perioadă exista o execuţie silită asupra individului şi nu a patrimoniului.

Perioada medievală

Tradiţia dreptului roman a fost păstrată şi îmbunătăţită în dreptul medieval în special în statutele oraşelor italiene. Situaţia falitului debitor fiind agravată. În această perioadă procedura falimentului avea un caracter penal şi cooperatist aplicându-se numai comercianţilor.

În 1663, „Falimente si bancrute” – încetarea plăţilor determină deschiderea procesului falimentului.

Perioada modernă

Franţa 1795-1805, cazurile diverse şi abuzurile care se comiteau odată cu acordarea păsuirilor de plată au dus la adoptarea unei legislaţii mult mai severe în domeniul dreptului falimentului. Prima codificare completă şi sistematică a avut loc în Franţa în 1707, elaborarea Codului Comercial Francez.

Această reglementare urmărea îndeplinirea a două funcţii:

-realizarea asigurării plăţii creanţelor debitorilor şi pedepsirea falitului;

-asanarea activităţii comerciale.

Codul comercial italian din 1882 şi cel român din 1887 l-au preluat pe cel francez. Ultima modificare în 1838 se înlătură abuzurile.

Perioada contemporană

Toate modificările care au intervenit în această perioadă au dus la acceptarea ideii de a ajuta comerciantul aflat în dificultăţi financiare să supravieţuiască.

Falimentul în dreptul românesc

La începutul secolului al XIX-lea apar primele legi privitoare la faliment fiind cuprinse în două coduri: codul Caragea şi Calimac.

Codul Caragea – secţiunea 14, partea a 3-a, capitolul 8: „pentru împrumutare şi datorie”. În cazul în care datornicul denumit şi mofluz, el trebuie să obţină milostivirea creditorilor.

Codul Calimac – reglementat în anexa 1 „Despre rânduiala cursurilor debitorilor”. Se aplică tuturor debitorilor fără deosebire de profesiune.

Condica pentru Comerciu adoptată în 1840 este considerată prima lege completă a falimentului. Se aplica în Muntenia, iar din 1864 s-a aplicat şi în Moldova fiind succesiv modificată până în 1887.

Codul Comercial Român – legiferarea cea mai complexă după modelul codului comercial italian din 1882 dar păstrând linia codului comercial francez.

Dreptul falimentului este reglementat în Codul Comercial în Cartea a III „Despre faliment” în articolele 695-888.

Falimentul este considerat ca fiind procedura de executare silită asupra bunurilor comerciantului debitor care a încetat plata datoriilor sale comerciale, procedura al cărui scop era satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor.

Procedura falimentului putea fi declanşată din oficiu de către instanţa judecătorească fie prin declaraţia debitorilor dar numai la cererea unuia sau mai multor creditori. Urmarea declaraţiei de faliment, debitorul falit pierde dreptul de administrare şi de dispoziţie a bunurilor sale.

Legea 64:1995 „Privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare”. Legea 85:2006 „Privind procedura de insolvenţă”.

Noţiunea privind procedura de insolvenţă

Articolul 2 din lege: „scopul legii 85 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă”.

Procedura colectivă = procedura în care creditorii recunoscuţi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor în modalităţile prevăzute de lege.

Insolvenţa = stare a patrimoniului debitor care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti pentru plata datoriilor exigibile.

Modalităţile prin care se realizează scopul legii sunt:

-procedura generală = procedura prevăzută de lege prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute de articolul 1 aliniat 1 fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la articolul 1 aliniat 2 intră după perioada de observaţie succesiv în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau intră separat numai în procedura reorganizare judiciară şi procedura falimentului;

-procedura simplificată = procedura prin care debitorului care îndeplineşte condiţiile prevăzute de articolul 1 aliniat 2 intră direct în procedura falimentului fie odată cu deschiderea insolvenţei fie după o perioadă de observaţie de maxim 60 de zile, perioadă în care se va analiza de debitorul comerciant face parte din categoria prevăzută de articolul 1 aliniat 1;

-procedura de reorganizare judiciară = procedura aplicată debitului persoanei juridice în vederea achitării datoriilor acestora conform unui program de plată a creanţelor;

Procedura de reorganizare judiciară presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, ce se poate realiza prin următoarele 3 modalităţi:

-restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

-restructurarea corporativă prin modificarea structurii capitalului;

-restrângerea activităţii debitorului prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului până la acoperirea creanţelor

-procedura falimentului/lichidare = procedura de insolvenţă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Caracterele procedurii de insolvenţă

-judiciar – se desfăşoară sub controlul instanţelor de judecată;

-egalitar – satisfacerea tuturor creditorilor în acelaşi timp şi proprietăţilor cu mărimea creanţelor deţinute;

-colectiv, consensual, concursual;

-general – se aplică tuturor bunurilor debitorului;

-profesional = se aplică numai comercianţilor;

-remediu (executare silită).