Extras din curs

Faptele de comert se delimiteaza de cele civile datorita urmatoarelor aspecte:

1. definirea comerciantului se face în principal în functie de activitatea pe care o desfasoara, si anume, daca în mod obisnuit face fapte de comert, având comertul ca pe o profesie (art.7 Cod Comercial).

2. distingem în faptele de comert dispozitii legale care le reglementeaza total diferit de dispozitiile care reglementeaza faptele civile (exemplu: potrivit art. 46 Cod Comercial, în materie de probe, obligatiile comerciale pot fi dovedite cu orice mijloc de proba, spre deosebire de cele cu caracter civil, pentru care proba cu martori nu este admisibila daca obligatiile au o anumita valoare.)

Clasificarea faptelor de comert

La baza clasificarii faptelor de comert stau cele 2 sisteme:

- sistemul obiectiv (propriu legislatiei franceze si italiene);

- sistemul subiectiv (care apartine legislatiei germane si celorlalte sisteme de drept de inspiratie germana).

1. Potrivit sistemului obiectiv, un fapt este calificat ca fiind „de comert” daca, în mod obiectiv, în continutul acestuia exista una din operatiunile pe care legiuitorul le califica facând parte din categoria „de comert”, deoarece se întemeiaza pe ideea de intermediere în schimb.

Independent de calitatea persoanei care îl îndeplineste, actul este comercial prin natura lui.

2. Potrivit sistemului subiectiv, un fapt este calificat „de comert” daca este facut de un comerciant. Calitatea subiectului determina natura juridica a faptului, iar comerciantul este definit, de regula, ca fiind acea persoana care si-a înregistrat firma la Registrul Comertului – înregistrarea are efect constitutiv.

Codul Comercial Român consacra sistemul obiectiv de clasificare a faptelor de comert (art. 3 Cod Comercial), completat cu o prezumtie de comercialitate cu privire la toate contractele si obligatiunile unui comerciant (potrivit art.4 Cod Comercial).

Rezulta ca, în conceptia legiuitorului român, nu este suficient criteriul obiectiv în determinarea faptelor de comert, considerând ca si calitatea subiectului ( a comerciantului) este utila pentru a califica un fapt juridic ca fiind considerat „de comert”.

În acelasi timp, prin dispozitiile art.6, legiuitorul stabileste faptul ca exista diferente între regimul juridic aplicabil actelor juridice care au caracter civil petru una dintre parti si caracter comercial pentru cealalta parte. Este cazul asa-numitelor fapte/ acte unilaterale/ mixte.

CONCLUZIE!!

Faptele de comert se clasifica în 3 categorii:

- fapte de comert obiective;

- fapte de comert subiective;

- fapte de comert unilaterale/ mixte.

1. Fapte (acte) de comert obiective:

Notiune si clasificare:

Def: Faptele obiective sunt acele operatiuni (acte juridice) prevazute de legiuitor în art. 3 Cod Comercial, calificate astfel în functie de natura/ functia lor economica si, în unele cazuri, de forma lor.

Enumerarea în continutul art. 3 a celor 20 de operatiuni este apreciata ca fiind absolut limitativa, deoarece nici doctrina si nici practica jurisdictionala nu pot spori numarul actelor de comert, însa în interiorul fiecarui act pot exista alte operatiuni care, prin analogie, ar putea fi considerate „de comert” si incluse într-una din categoriile de fapte de comert expres prevazute de lege.

Trasatura comuna a celor 20 de fapte o reprezinta intermedierea, dar la care se poate adauga si caracterul speculativ.

Activitatea speculativa a comerciantului consta într-un fapt de comert, câta vreme intermedierea este trasatura constanta care caracterizeaza faptele de comert (ex: un comerciant vinde marfa la un pret derizoriu pentru a-si atrage clientela – speculatia este de natura faptului de comert si nu de esenta lui).

Pornind de la aceste precizari, cele 20 de fapte de comert prevazute în art.3 pot fi grupate în 3 categorii:

a). Operatiuni de intermediere în schimb asupra marfurilor si titlurilor de credit care pot fi denumite fapte (acte obiective) constitutive de comert;

b). Acte de intermediere în operatiunile de schimb purtând asupra muncii organizate (întreprinderile);

c). Fapte de comert conexe (accesorii).