Felurile și Caracterele Arbitrajului Comercial

1. Felurile arbitrajului comercial

In functie de diverse criterii se poate realiza o clasificare a diverselor forme sau tipuri

de arbitraj.

1.1 Arbitrajul comercial international si arbitrajul de drept intern

Criteriile pe baza carora se stabileste caracterul international al arbitrajului sunt

analizate în mod diferit în literatura de specialitate. Interesul de a determina acest caracter are

importanta practica si depinde, în principiu, de stipulatiile conractului si de modul de

interpretare a reglementarilor aplicabile în cauza.

Termenul „international” este utilizat pentru a marca diferenta dintre arbitrajele care

sunt pur nationale sau domestice si cele care, într-un mod sau altul, transced granitele

nationale si devin astfel intrenationale, sau, într-o terminologie mai noua, „transnationale”.

S-au conturat de-a lungul timpului mai multe teorii în acest sens, pentru a detrmina

internationaliatea unui arbitraj, considerând ca potentiali factori de legatura: nationalitatea sau

domiciliul arbitrului sau arbitrilor; nationalitatea partilor; domiciliul, rezidenta sau sediul

societatii partilor; alti factori relativ la substanta disputei partilor, cum ar fi locul semnarii

contractului, locul de executare al acestuia, locatia unei proprietati implicate sau locul unde a

fost suferit prejudiciul; nationalitatea sediului institutiei de arbitraj,; locul arbitrajului; locul de

executare a hotarârii; legea aplicabila aleasa sa guverneze procedurile; legea aplicabila aleasa

pentru fondul disputei etc.

Desigur, daca toti acesti factori de legatura conduc catre un singur stat, atunci evident

ca arbitrajul în disutie este guvernat de legea de drept interna respectivului stat. Însa daca unul

sau mai multi dintre acesti factori conduc catre unul sau mai multe state, atunci factorii

respectivi, care variaza în importanta, atunci alegea legii aplicabile implica cântarirea

acestora.

Totusi sunt esentiale doua moduri de legatura: primul, cu legea aleasa de parti pentru a

guverna contractul- si se bazeaza pe natura contractuala a arbitrajului – iar al doilea, cu

procedurile locului ales pentru arbitrare. Însasi Conventia New York 1958 reflecta cu claritate

existenta acestor doua tendinte diferite.

În prezent, caracterul international al arbitrajului comercial se întemeiaza pe

prevederile art. 1 din Conventia geneva 1961 si dispozitiile art 369 C.pr.civ.

Art. 1 din Conventia geneva 1961 precizeaza ca aceasta se aplica conventiilor de

arbitraj încheate pentru reglementarea litigiilor nascute sau care se vor naste din operatii de

comert international, între persoanele fizice sau juridice care au, în momentul încheierii

conventiei, resedinta lor obisnuita sau sediul în state contractante diferite.