Introducere în dreptul comerțului internațional

Notiune, obiect, specific:

Notiunea dreptului comertului international:

Dreptul comertului international este o materie pluridisciplinara sau interdisciplinara, intrucat reuneste norme juridice apartinand unor ramuri de drept diferite. Normele dreptului comertului international se aplica normelor juridice patrimoniale care prezinta caracterele: internationalitate si comercialitate. Normele dreptului comertului international sunt norme materiale, uniforme, norme de drept commercial, norme de drept civil, norme de drept procesual civil, si norme conflictuale. Intr-o anumita masura ne intereseaza la dreptul comertului international si normele de drept international public.

Norme conflictuale - norme juridice

- norme de trimitere – face referire la legea aplicabila

Prin norme conflictuale se solutioneaza un conflict de legi in spatiu. Conflictele de legi in spatiu apar in situatia in care cu privire la un raport juridic sunt susceptibile sa se aplice cel putin 2 legi apartinand unor state diferite.

Conflictele de legi in spatiu se iveste datorita prezentei unui element de extraneitate (a unui element strain) in cadrul raportului juridic.

Elementul de extraneitate este un element strain fata de dreptul sau tara noastra. (de ex: sediul social al uneia dintre parti, locul incheierii contractului, locul executarii contractului)

Conflictele de legi in spatiu se solutioneaza cu ajutorul normelor conflictuale. Normele conflictuale al forului (instanta de judecata sesizata cu solutionarea litigiului) arata care este legea aplicabila raportului juridic cu element de extraneitate. In situatia in care instanta sesizata este o instanta de judecata romana, norma conflictuala romana poate fi indice ca fiind aplicabila legea romana sau o lege straina.

Lex rei sitae – legea locului unde se afla bunul imobil.

Obiectul dreptului comertului international:

Dreptul comertului international are ca obiect raporturile juridice patrimoniale care prezinta caractere de comercialitate si internationalitate.

Internationalitatea – character al raporturilor comertului internationale.

In cele mai multe situatii internationalitatea unui raport juridic se stabileste in functie de un criteriu subiectiv (juridic) sau in functie de un criteriu obiectiv (economic).

Potrivit criteriului subiectiv sunt considerate ca fiind internationale raporturile juridice stabilite intre parti care isi au sediul sau domiciliul (resedinta) in state diferite. Criteriul subiectiv este consacrat de pilda in cuprinsul Conventiei de la Viena in 1980 asupra vanzarii internationale de marfuri.

Conform criteriului obiectiv al raportului juridic are character international in situatia in care circulatia sau schimbul bunurilor, serviciilor si valorilor intereseaza economia a cel putin 2 state. Cu alte cuvinte apreciem ca este un raport juridic international in cazul in care marfa, lucrarea sau serviciul se afla in circuit international. In legatura cu criteriul obiectiv mai putem retine ca aceasta este considerat ca fiind indeplinit in eventualitatea in care executarea contractului presupune ca marfa sau serviciu sa traverseze cel putin o frontiera.

Criteriul obiectiv este consacrat de exemplu in art 2 regurilor de procedura arbitrala ale CAB un litigiu este international cand decurge dintr-un contract sau alte raporturi juridice care intereseaza comertul international.

In cele mai multe situatii in practica internationalitatea raportului juridic este stability atat pe baza criteriului subiectiv cat si tinand seama si de criteriul obiectiv. Totusi cele doua criterii aratate nu trebuie sa fie in principiu intrunite cumulativ.

Referitor la cele mentionate subliniem insa ca potrivit reglementarilor unor conventii internationale criteriul subiectiv si criteriul obiectiv se aplica in mod cumulativ.

De exemplu art1 partea1 litera d din Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International Geneva 1961 stipuleaza ca aceasta conventie se aplica conventiilor de arbitraj, incheiate pentru reglementarea litigiilor nascute sau care se vor naste din operatiuni de comert international (criteriul obiectiv) intre personae fizice sau juridice avand in momentul incheierii conventiei de arbitraj resedinta obisnuita sau sediul in state contractante diferiite (criteriul subiectiv).

Privitor la criteriul subiectiv si criteriul obiectiv se pune problema de a sti daca ele sunt sau nu limitative. Raspunsul la aceasta problema este ca in absenta aplicarii unor dispozitii legale imperative in sens contrar cele doua criterii nu au caracter limitativ. .

Frecvent internationalitatea unui raport juridic este stabilita fie in functie de criteriul subiectiv fie in functie de criteriul obiectiv. Totusi pe planul dreptului comparat (in lume) nu exista o definitie unanim acceptata a contractului commercial international. De accea intr-o formula generala se poate sustine ca un contract este international in situatia in care el prezinta un element de extraneitate ce are relevanta ca element de internationalitate.

Art 369 Cod procedura civila, utilizeaza de asemenea o formula de caracter general precizand ca in litigiul arbitral ce se desfasoara in Romania este socotit international daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. In cadrul acestei formule accentul pare sa fie pusa pe criteriul de ordin juridic.

Comercialitatea – caracter juridc al raportului comertului international.

Comercialitatea se stabileste in functie de izvorul raportului juridic. Prin urmare vor fi considerate ca fiind comerciale raporturile juridice care izvorasc din acte si fapte de comert. In cuprinsul Codului comercial roman sunt folosite o serie de criterii cu ajutorul caruia se poate face distinctia intre actele de comert si actele civile. Astfel in cadrul art 3 Cod comercial sunt enumerate o serie de fapte de comert care au character obiectiv. Aceasta inseamna ca respectivele acte sau fapte sunt considerate ca fiind comerciale, independent care ar fi calitatea persoanei care savarseste.

In general in scopul stabilirii caracterului commercial al unui act sau fapt de comert se pot folosi urmatoarele criterii:

- criteriul speculatiei, conform acestuia actele de comert sunt actele savarsite pentru obtinerea unui profit.