Extras din document
1.1. Notiunea de arbitraj comercial
Activitatea comeciala este una dintre cele mai vechi activitati desfasurate în cadrul
relatiilor economice de catre om, fiind strâns legata de dreptul de proprietate, care este baza
comertului. Comerciantii au aparut dispunând si valorificând munca lor - de operatiuni
efectuate cu marfuri - ca pe o ocupatie, o îndeletnicire profesionala. Dezvoltarea si progresul
activitatii de comert a condus implicit si la aparitia a diverse diferende între comercianti, care
au cautat solutii optime pentru rezolvarea conflictelor ivite printr-o justitie privata, care sa
ofere o alternativa la rigorile impuse de aplicarea cu strictete a justitiei etatice. Aceasta justitie
privata consta într-o modalitate de libertate a formelor juridice cât mai coerenta, mai deschisa
nevoilor si posibilitatilor de continuare a comertului pe bazele încrederii si parteneriatului
reciproc.
Arbitrajul are deci o origine contractuala, iar functia sa este jurisdictionala. Arbitrajul
este mult mai complex decât pare si mult mai dificil decât este profesat uneori. Complexitatea
si dificultatea arbitrajului provin îndeosebi din doua dintre conditiile sale de existenta: partile
îsi aleg judecatorii si, respectând câteva limite, inerente de altfel existentei lor juridice în
societate, ele îsi organizeaza judecata, din dorinta de a trata cu discretie un diferend considerat
solutionabil si de a întretine speranta în spiritul pacifist; justitia etatica nu este cu totul
înlaturata, ci intrevine numai pentru a desavârsi arbitrajul sau a îi corecta erorile. În ultima
vreme se constata astfel o revitalizare a arbitrajului, oferind noi perspective de abordare si
solutionare a problemelor arbitrabilitatii, prin aplicarea sa din ce în ce mai raspândita.
Arbitrajul comercial reprezinta o modalitate alternativa de solutionare a litigiilor
comerciale de catre persoane sau organisme alese si investite de catre parti, care, prin vointa
lor înlatura în privinta respectivului litigiu competenta instantelor judecatoresti si
aplicabilitatea procedurilor nationale. In baza investirii primite de la parti, persoanele sau
organismele mentionate solutioneaza litigiul printr-o sentinta obligatorie.
Arbitrajul – ca metoda de solutionare a litigiilor – este uzitat cu precadere în relatiile
comerciale internationale care necesita mecanisme eficiente si specifice de rezolvare a
eventualelor diferende de natura sa asigure încrederea partilor cu privire la regimul de drept
aplicabil, cât si a procedurilor si termenelor de solutionare.
Institutia arbitrajului comercial international ca modalitate actuala si moderna de
solutionare a litigiilor vine sa raspunda unor neajunsuri implicate de diversitatea prevederilor
sistemelor de drept ale unor state diferite, conferind partilor posibilitatea ca în absenta unor
reglementari internationale unitare si a unei jurisdictii internationale unice cunoscute de catre
toti participantii, acestia sa poata cunoaste si alege înca de la stabilirea relatiilor contractuale
regimul caruia i se supune contractul încheiat, precum si jurisdictia competenta.
Cunoasterea regimului juridic si a jurisdictiei înca din momentul încheierii
contractului este de natura sa ofere partilor implicate o pozitie mai confortabila si o mai mare
încredere în consecintele afacerii încheiate.
În plus, relatiile comerciale implica si necesita în mod imperios celeritate si eficienta
în reglementarea disputelor, precum si a oricaror probleme aparute în legatura cu executarea
contractelor si desfasurarea afacerilor în general.
Datorita considerentelor mai sus învederate si a avantajelor ce vor fi prezentate în
continuare, si care sunt de natura sa corespunda intereselor comerciantilor, arbitrajul s-a
impus ca un mod, devenit normal, de solutionare a diferendelor si disputelor în domeniu.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Introducere in Studiul Arbitrajului Comercial.pdf