Introducere în Studiul Arbitrajului Comercial

1.1. Notiunea de arbitraj comercial

Activitatea comeciala este una dintre cele mai vechi activitati desfasurate în cadrul

relatiilor economice de catre om, fiind strâns legata de dreptul de proprietate, care este baza

comertului. Comerciantii au aparut dispunând si valorificând munca lor - de operatiuni

efectuate cu marfuri - ca pe o ocupatie, o îndeletnicire profesionala. Dezvoltarea si progresul

activitatii de comert a condus implicit si la aparitia a diverse diferende între comercianti, care

au cautat solutii optime pentru rezolvarea conflictelor ivite printr-o justitie privata, care sa

ofere o alternativa la rigorile impuse de aplicarea cu strictete a justitiei etatice. Aceasta justitie

privata consta într-o modalitate de libertate a formelor juridice cât mai coerenta, mai deschisa

nevoilor si posibilitatilor de continuare a comertului pe bazele încrederii si parteneriatului

reciproc.

Arbitrajul are deci o origine contractuala, iar functia sa este jurisdictionala. Arbitrajul

este mult mai complex decât pare si mult mai dificil decât este profesat uneori. Complexitatea

si dificultatea arbitrajului provin îndeosebi din doua dintre conditiile sale de existenta: partile

îsi aleg judecatorii si, respectând câteva limite, inerente de altfel existentei lor juridice în

societate, ele îsi organizeaza judecata, din dorinta de a trata cu discretie un diferend considerat

solutionabil si de a întretine speranta în spiritul pacifist; justitia etatica nu este cu totul

înlaturata, ci intrevine numai pentru a desavârsi arbitrajul sau a îi corecta erorile. În ultima

vreme se constata astfel o revitalizare a arbitrajului, oferind noi perspective de abordare si

solutionare a problemelor arbitrabilitatii, prin aplicarea sa din ce în ce mai raspândita.

Arbitrajul comercial reprezinta o modalitate alternativa de solutionare a litigiilor

comerciale de catre persoane sau organisme alese si investite de catre parti, care, prin vointa

lor înlatura în privinta respectivului litigiu competenta instantelor judecatoresti si

aplicabilitatea procedurilor nationale. In baza investirii primite de la parti, persoanele sau

organismele mentionate solutioneaza litigiul printr-o sentinta obligatorie.

Arbitrajul – ca metoda de solutionare a litigiilor – este uzitat cu precadere în relatiile

comerciale internationale care necesita mecanisme eficiente si specifice de rezolvare a

eventualelor diferende de natura sa asigure încrederea partilor cu privire la regimul de drept

aplicabil, cât si a procedurilor si termenelor de solutionare.

Institutia arbitrajului comercial international ca modalitate actuala si moderna de

solutionare a litigiilor vine sa raspunda unor neajunsuri implicate de diversitatea prevederilor

sistemelor de drept ale unor state diferite, conferind partilor posibilitatea ca în absenta unor

reglementari internationale unitare si a unei jurisdictii internationale unice cunoscute de catre

toti participantii, acestia sa poata cunoaste si alege înca de la stabilirea relatiilor contractuale

regimul caruia i se supune contractul încheiat, precum si jurisdictia competenta.

Cunoasterea regimului juridic si a jurisdictiei înca din momentul încheierii

contractului este de natura sa ofere partilor implicate o pozitie mai confortabila si o mai mare

încredere în consecintele afacerii încheiate.

În plus, relatiile comerciale implica si necesita în mod imperios celeritate si eficienta

în reglementarea disputelor, precum si a oricaror probleme aparute în legatura cu executarea

contractelor si desfasurarea afacerilor în general.

Datorita considerentelor mai sus învederate si a avantajelor ce vor fi prezentate în

continuare, si care sunt de natura sa corespunda intereselor comerciantilor, arbitrajul s-a

impus ca un mod, devenit normal, de solutionare a diferendelor si disputelor în domeniu.