Libera circulație a lucrătorilor

Libertatea de circulaţie a muncitorilor reprezintă una dintre principiile de bază ale funcţionării pieţei interne a Uniunii Europene. Acest lucru înseamnă că, cetăţenii Uniunii îşi pot căuta de lucru şi se pot angaja în altă ţară membră pe aceleaşi principii, ca şi cetăţenii ţării respective. Străinii-cetăţeni ai UE-îşi pot căuta de lucru prin intermediul Oficiilor de Muncă ale altor ţări, iar în cadrul procesului de angajare este interzisă discriminarea pe motiv de cetăţenie. Alături de alte libertăţi comunitare-libertatea de a presta anumite servicii şi libertatea de a înfiinţa întreprinderi, libertatea de circulaţie a muncitorilor înseamnă faptul că, cetăţenii Uniunii pot circula pe întregul teritoriu comunitar în scopul prestării fără nici un fel de restricţii a unei activităţi remunerabile-sub formă de angajat, prestator de servicii sau întreprinzător.

Din cauza dimensiunii sociale a acestui fenomen avem de a face cu o problemă deosebit de sensibilă. Uniunea Europeană lărgită nu este şi nu va fi un teritoriu, unde nivelul de trai al oamenilor este identic. În mod special se observă diferenţele dintre ţările care au aderat la UE la 1.05.2004 şi ţările Europei Occidentale. Temerile în ceea ce priveşte faptul că, diferenţele dintre Europa de Est şi cea de Vest vor duce la migrări foarte mari şi periculoase pentru piaţa muncii au stat la baza construirii mecanismului aşa ziselor soluţii temporare în domeniul libertăţii accesului la piaţa de muncă. Faţă de România şi Bulgaria care vor intra în viitor în Uniunea Europeană a fost folosit acelaşi mecanism.

Soluţiile temporare, adică diferitele posibilităţi de limitare a libertăţii de circulaţie a muncitorilor sunt împărţite în trei perioade: doi + trei + doi ani. În timpul primei perioade, care pentru Polonia şi celelalte ţări care au aderat la Uniunea Europeană la 1.05.2004 se va termina la 1.05.2006, ţările "vechii Uniuni" au aplicat faţă de cetăţenii noilor ţări membre, dornici să se angajeze, condiţii bazate pe dreptul naţional. Anumite ţări-Marea Britanie, Irlanda şi Suedia-s-au hotărât să elimine condiţia obţinerii unui permis de muncă pentru cetăţenii noilor ţări UE. Accesul la piaţa de muncă a fost dat însă nu pe baza dreptului comunitar, ci naţional. Alte ţări şi-au menţinut diferite tipuri de limitări. În a doua perioadă temporară, de trei ani, ţările "vechii Uniuni" pot alege, dacă doresc să folosească limitări sau dacă se decid să-i cuprindă pe cetăţenii noilor ţări în prevederile comunitare, care garantează libertatea de circulaţie a muncitorilor. În cea de-a treia perioadă, de doi ani, folosirea oricărui fel de limitare va fi posibilă numai în cazul apariţiei unor tulburări importante pe piaţa muncii sau în cazul pericolului apariţiei acestora. În acel caz însă regula va fi libertatea de circulaţie a muncitorilor.

Primii doi ani de după lărgirea Uniunii Europene cu 10 ţări noi au arătat că, nu au avut loc mişcări masive de migrare, de care se temeau anumite ţări înainte de anul 2004. Despre experienţa celor doi ani din domeniul libertăţii de circulaţie a muncitorilor între Polonia şi UE Marcin Kulinicz (MK) discută cu Krzysztof Michałkiewicz (MKM), Ministrul Muncii şi Politicii Sociale.

MK: Domnule Ministru, ce reprezintă calitatea de membru al Poloniei în Uniunea Europeană pentru piaţa de muncă poloneză?

MKM: Aderarea la Uniunea Europeană a condus la dezvoltare economică şi tocmai prin asta are o influenţă benefică asupra pieţei muncii. De la lărgirea UE şomajul a scăzut în Polonia cu 1,5 puncte procentuale. Acest lucru bineînţeles că nu înseamnă că şomerii au plecat. Factorul principal, prin intermediul căruia calitatea de membru al Uniunii influenţează piaţa noastră de muncă îl reprezintă dezvoltarea economiei poloneze şi nu posibilităţile de lucru în străinătate. Nu tratăm posibilităţile care decurg din libertatea de circulaţie a muncitorilor în Uniunea Europeană ca pe un mijloc de rezolvare a problemelor pieţei de muncă poloneze, a problemei şomajului polonez, care în continuare este alarmant. Pentru multe mii de polonezi posibilităţile de muncă în străinătate reprezintă însă o şansă importantă de viaţă -atât cât priveşte mărimea câştigului, cât şi deprinderea unor noi cunoştinţe. Observăm, că în multe cazuri muncitorii care migrează nu îşi leagă însă planurile lor chiar de lungă durată, de viaţă cu ţara în care lucrează, ci doresc să folosească banii strânşi în străinătate la investiţii în Polonia sau doresc să se întoarcă acasă şi să folosească aici experienţa de lucru căpătată în străinătate. Acest lucru este de asemenea o şansă pentru economia poloneză şi pentru piaţa de muncă poloneză. Calitatea de membru în UE înseamnă aşadar o mărire a şanselor pentru cetăţenii noştrii-atât ca muncitori, cât şi ca întreprinzători.

MK: Multe dintre ţările UE se tem însă de cetăţenii polonezi, de cetăţenii altor noi ţări membre UE din Europa Centrală şi de Est, în viitor de cetăţenii români şi bulgari...

MKM: Într-adevăr, problema migrării reprezintă din punct de vedere politic o problemă foarte delicată în multe ţări. Temerile faţă de o migrare în masă dinspre ţările Europei Centrale şi de Est, mult mai sărace decât ţările Europei Occidentale au predominat asupra analizei economice şi şi-au făcut efectul la etapa de negociere a condiţiilor de lărgire a UE în anul 2004 prin stabilirea unor soluţii temporare, în cadrul cărora libertatea de circulaţie a muncitorilor poate fi încă limitată. Acele prevederi se referă de asemenea la delegarea de angajaţi în cadrul prestării de servicii pentru anumite sectoare în Germania şi Austria. Aceleaşi reguli vor fi în vigoare după aderarea la UE a României şi Bulgariei.