Acte de Drept Administrativ

ACTELE DE DREPT ADMINISTRATIV

Executarea actelor de drept administrativ

1. Obiectul executării administrative

Pentru înfăptuirea sarcinilor sale administratia publică desfăsoară o intensă activitate de

organizare a executării si de executare în concret a legilor si a altor acte subordonate legii.

Administratia execută atât propriile decizii, cât si actele altor organe de stat, organe si organizatii

neguvernamentale, persoane fizice si juridice.

Deciziile proprii pe care administratia si le executä pot fi acte juridice (administrative,

civile, de dreptul muncii) sau pot fi operatiuni tehnico-materiale,deci lipsite de caracter juridic

(avize,comunicări,evidente,etc.)

Deciziile juridice ale administratiei pot fi duse la îndeplinire fie prin alte acte juridice, fie

prin simple operatiuni. Astfel, măsura sanctiunii amenzii contraventionale se poate realiza prin

instituirea popririi asigurătoare sau a sechestrului asigurător, care au ca efect juridic

indisponibilizarea banilor sau a bunurilor. De asemenea, măsura confiscării administrative a unor

bunuri, dispusă printr-un act de drept administrativ, se poate executa prin preluarea bunurilor

prin intermediul unui proces verbal de inventariere a acestora. Există cazuri în care executarea

unor operatiuni tehnico-materiale se poate face si în afara unor acte juridice, ca de exemplu,

comunicarea unor date statistice unor organe care le solicită.

2. Subiectul executiei administrative

SubiectuI care execută actele de drept administrativ poate fi diferit.În primul rând, sarcina

executării deciziei administrative revine subictului pasiv, titular al obligatiei :contravenientului,

persoană fizică, îi revine sarcina amenzii contraventionale; autoritătilor le revine obligatia

întocmirii si păstrării evidentei documentelor secret de stat etc. De asemenea, sarcina punerii în

executare a deciziei poate reveni si organului administrativ, chiar dacă el nu apare ca titular al

unei obligatii ci, dimpotrivă, al unor drepturi. Astfel, în caz de neplată, la termen, a impozitelor si

a taxelor datorate statului, organele financiare au obligatia de a declansa procedura executării

suite. Este cunoscut faptul că drepturile organului administrativ fată de celălalt subiect (pasiv) al

raportului juridic (titularul obligatiei) apar ca îndatoriri fată de lege.

3.Formele executiei administrative

Executarea sarcinilor de către administratia de stat se poate face atât în afara răspunderii

juridice, cât si în cadrul acesteia. Sunt numeroase cazurile în care administratia execută măsuri în

afara răspunderii juridice, deci fără ca măsura executării să intervină ca urmare a atitudinii

culpabile a unui subject (ca de exemplu, în cazul întocmirii listelor de alegători, a selectionării

periodice a documentelor autoritătilor si institutiilor de stat, a întocmirii actelor de identitate,

etc.). În unele cazuri executarea unei măsuri are loc în cadrul răspunderii juridice a subiectului de

drept. Asemenea cazuri sunt, de exemplu, executarea amenzii contraventionale, executarea

măsurii confiscării administrative, dispuse ca urmare a comiterii unei contraventii, sau ipoteza

executării deciziei de anulare a schimbării domiciliului prin întocmirea mentiunii

corespunzătoare în actul de identitate. Executarea de către administratie se poate face fie în baza

convingerii celui chemat să realizeze măsura, fie luându-se măsuri de constrângere asupra

acestuia, a bunurilor si a veniturilor sale.

4. Metode de executare In administratia de stat

Metodele de executare utilizate si de administratia de stat sunt metoda convingerii si metoda

constrângerii . Convingerea reprezintă atitudinea pihică de însusire sau aprobare a unei idei si de

recunoastere a ei ca adevărată. Convingerea juridică se exteriorizeazä printr-o conduitä conformă

a subiectului de drept cu prevederile legale Ansamblul măsurilor educative utilizate în scopul

formării convingerilor asupra justetei politicii,moralei,dreptului, etc., constituie metoda

convingerii.

În formarea convingerilor juridice la subiectele de drept un rol de seamă îl au organele

administrative, mai ales în raporturile lor cu cetătenii. Ele trebuie să dea dovadă de solicitudine,

operativitate si competentă profesională fată de cererile si sesizările persoanelor, să respecte ele

însebl si în primul rând legea, întărind astfel încrederea si convingerea cetătenilor în necesitatea

respectării dreptului. De altfel, executarea din convingere a actelor juridice în general si a celor

administrative în special, permite:

-usurarea activitătii de executare;

-realizarea actelor printr-o procedură simplificată;

-excluderea constrângerii si a procedurii ei complexe;

-exprimă adeziunea la deciziile adoptate.

Desi legea nu reglementează expres ce procedură trebuie să urmeze organele pentru a

recurge în mod prioritar la executarea din convingere a măsurilor, totusi având în vedere functia

cultural-educativă a statului, inclusiv a administratiei sale, se pot desprinde unele reguli pe linia

ob1igatiiIor ce revin administratiei în utilizarea prioritară a metodei convingerii în procesul

executional si anume:

- activitatea de explicare se duce la nivel individual sau colectiv, în functie de

subiectele cărora le este destinat actul;

- activitatea de explicare a justetei unei măsuri se face fie în vederea pregătirii

opiniei publice sau a celor în cauză pentru o hotărâre ce urmează să fie luată, fie se desfăsoară

cu privire la o decizie deja adoptată ;

- explicarea se poate face fie direct celor interesati, fie prin intermediul

mijloacelor de informare în masă.

Metoda convingerii în executarea unor măsuri administrative se poate utiliza fie în afara

răspunderii juridice (de exemplu, rechizitionarea unor bunuri) fie în cadrul ei (de exemplu,

plata pe loc a amenzii contraventionale făcută direct agentului constatator).

Desi dreptul contemporan se caracterizează prin primatul convingerii, ca metodă principală

de asigurare a respectării legii, acesta nu exclude constrângerea atunci când măsurile educative

nu produc efectele scontate. Constrângerea reprezintă obligarea unui subject la insusirea unei

conduite pe care nu o împărtăseste. Constrângerea juridică reprezintă obligarea la executarea

unei măsuri prin utilizarea fortei de constrângere a statului. Ceea ce deosebeste, printre altele,

administratia publică de alte categorii de organe ale statului, este faptul că aceasta dispune de o

fortă de constrângere proprie utilizată atât pentru realizarea propriilor acte, cât si a actelor altor

organe de stat, organe si organizatii neguvernamentale.

Reguli de bază, indicate de dreptul si de stiinta administratiei, în utilizarea metodei

constrângerii ar fi următoarele:

-constrângerea se utilizeazä numai când metodele de convingere întrebuintate nu au dat

rezultat, unica măsură find obligarea subiectului de drept la o anumită conduită determinată;

-recurgerea la constrângere se face numai după avertizarea sau somarea prealabilă a

subiectului că în lipsa executării benevole a obligatiilor sale se va trece la utilizarea

constrângerii.