Actul Juridic

Actul juridic (denumit în continuare „aj”) reprezintă manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice (adică de a naşte, de a modifica sau de a stinge un raport juridic concret).

Noţiunea de „act juridic” este utilizată în 2 accepţiuni:

- negotium – însăşi manifestarea de voinţă a părţilor exprimată cu scopul de a produce efecte juridice;

- instrumentum – documentul, înscrisul în care se concretizează, se consemnează manifestarea de voinţă.

A. Clasificare (analiza sistematică a aj prin clasificare):

a) după numărul părţilor:

- aj unilateral – ia naştere prin manifestarea de voinţă a unei singure părţi (oferta, acceptarea ofertei, promisiunea publică de recompensă, testamentul, denunţarea unui contract, confirmarea unui act anulabil, recunoaşterea unui copil etc.);

- aj bilateral – ia naştere prin manifestarea de voinţe a 2 părţi (în acest context, părţile reprezintă persoanele cu interese contrare sau, cel puţin, distincte între care se încheie aj). Acest aj poartă denumirea de contract sau conventie;

- aj multilateral – ia naştere prin manifestarea de voinţe a 3 sau mai multe părţi.

b) după scopul urmărit la încheierea lor:

- aj cu titlu oneros – fiecare parte îşi procură (obţine) reciproc câte un folos (avantaj) patrimonial. La rândul lor, aj cu titlu gratuit se subclasifică în:

i. aj comutative –în care părţile cunosc sau pot cunoaşte existenţa şi întinderea obligaţiilor ce le revin din chiar momentul încheierii aj cu titlu oneros (ex. vânzare-cumpărare);

ii. aj aleatorii – în care părţile au în vedere posibilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi de care fac să depindă existenţa sau întinderea obligaţiilor (ex. contractul de asigurare, de rentă viageră, jocul sau prinsoarea)

- aj cu titlu gratuit – o parte procură un folos patrimonial celeilalte părţi fără a urmări obţinerea altui folos în schimb. La rândul lor, aj cu titlu gratuit se subclasifică în:

i. liberalităţi – aj cu titlu gratuit în temeiul cărora dispunătorul urmează să transmită gratificatului (beneficiarului) un bun, o fracţiune de patrimoniu sau un patrimoniu (ex. donaţia şi testamentul)

ii. acte dezinteresate – aj cu titlu gratuit prin care dispunătorul procură un avantaj patrimonial gratificatului fără a-şi micşora prin aceasta patrimoniul (adică nici un bun nu urmează să iasă din patrimoniul dispunătorului) – (ex. mandatul gratuit, împrumutul fără dobândă).

c) după efectele produse:

- aj constitutive – prin care se crează raporturi juridice noi – drepturi şi obligaţii inexistente anterior, ca atare – (ex. constituirea unui uzufruct, unei ipoteci etc.);

- aj translative – prin care se transmite un drept dintr-un patrimoniu în altul (ex. vânzarea-cumpărarea, schimbul, cesiunea de creanţă);

- aj declarative – prin care se consolidează se definitivează drepturi preexistente (ex. partajul, tranzacţia).

d) după momentul în care îşi produc efectele:

- aj între vii (inter vivos) – îşi produc efectele în timpul vieţii părţilor între care se încheie;

- aj pentru cauză de moarte (mortis causa) – îşi produc efectele numai la moartea autorului lor, fiind facute tocmai în considerarea morţii (ex.testamentul, asigurarea de viaţă, înfiinţarea unei fundaţii testamentare).

e) după importanţa sau gravitatea lor:

- aj de conservare – prin care se preîntâmpină pierderea unui drept, se păstrează un drept în patrimoniul unei persoane (în raport de cheltuielile pe care le presupune, aj de conservare este întotdeauna un act avantajos, în sensul ca presupune cheltuieli de o valoare mult mai mică decât valoarea dreptului la a cărei salvare se tinde) – (ex. întreruperea curgerii termenului de prescripţie extinctivă, înscrierea dreptului de proprietate în Cartea funciară etc.);

- aj de administrare – prin care se tinde la o punere în valoare, la o normală exploatare a unui bun sau a unui patrimoniu (ex. perceperea, încasarea şi folosirea fructelor şi a veniturilor, reparaţiile de întreţinere, asigurarea unor bunuri etc.);