Administrație parlamentară

1. Ca orice altă instituţie publică, parlamentul are nevoie de o anumită structură administrativă şi de un personal specializat, precum şi de resurse financiare, necesare organizării şi funcţionării sale ca organism de reprezentare naţională. Constituţiile statelor europene cuprind fie dispoziţii cu caracter general, de principiu, fie prevederi concrete referitoare la organizarea administrativă a forurilor legiuitoare. Regula generală privind organizarea şi funcţionarea adunărilor legislative constă în deplina lor autonomie, care decurge din principiul separaţiei celor trei puteri în stat. Deşi între cele trei puteri există un anumit grad de interferenţă, de colaborare, mai flexibilă sau mai rigidă, în funcţie de caracterul parlamentar sau prezidenţial al regimului politic, organizarea lor internă este, în principiu, autonomă. De pildă, art.64 din Constituţia României prevede în alin.(1) că „organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu”. Acelaşi text prevede, de asemenea, că „resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea”.

2. Cele două texte cuprinse în art.64 alin.(1) din Consti-tuţie stabilesc două principii generale privind Camera Deputaţilor şi Senatul, şi anume:

a)autonomia organizatorică şi funcţională a celor două corpuri legislative;

b)autonomia financiară a Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Prevederi similare cuprind şi alte constituţii. De pildă, Constituţia Namibiei prevede în art.52 că în concordanţă cu preve-derile legale referitoare la serviciul public şi cu hotărârile Parla-mentului (Adunarea Naţională), preşedintele acestuia va numi o persoană în calitate de secretar al Adunării, care va îndeplini funcţiile şi sarcinile prevăzute în Constituţie sau stabilite de preşedinte. Art.112 din Constituţia Poloniei prevede că organizarea internă şi conducerea activităţii Seimului sunt stabilite în regulamentul acestuia.

Art.184 din Constituţia Portugaliei prevede că activitatea Adunării şi cea a comisiilor sale permanente sunt sprijinite de un personal parlamentar permanent (tehnic şi administrativ), precum şi de specialişti numiţi sau temporar angajaţi, numărul acestora fiind stabilit de preşedintele Adunării.

Potrivit art.72 alin.1 din Constituţia Spaniei, Camerele legislative îşi stabilesc propriile reguli de organizare şi funcţionare, îşi aprobă în mod autonom bugetele şi, de comun acord, reglementează statutul personalului parlamentului (Cortesurile Generale). Alineatul 3 al aceluiaşi articol precizează că preşedinţii Camerelor exercită în numele acestora toate prerogativele administrative şi autoritatea de poliţie în interiorul Camerelor.

Constituţia Franţei nu conţine reglementări speciale privind autonomia sau administrarea Adunării Naţionale şi a Senatului. Regulamentul Adunării Naţionale prevede, însă, în art.14 alin.1 că Biroul acesteia deţine întreaga putere privind organizarea şi conducerea tuturor serviciilor. Art.14 alin.2 din acelaşi regulament prevede, de asemenea, că Adunarea se bucură de autonomie financiară, în condiţiile stabilite de art.7 al Ordonanţei nr.58-11.00 din 17 noiembrie 1958 referitoare la funcţionarea adunărilor parla-mentare. Serviciile financiare şi administrative ale Adunării Naţionale se află sub autoritatea chestorilor acesteia. Anual, chestorii sunt descărcaţi de gestiune.

Potrivit art.17 din Regulamentul Adunării Naţionale, Biroul acesteia stabileşte prin regulamente interne organizarea şi funcţio-narea serviciilor, precum şi statutul personalului, şi raporturile între administraţia Adunării şi organizaţiile profesionale ale personalului parlamentar.

Autonomia organizatorică, funcţională şi financiară a cor-purilor legislative are la bază principiul separaţiei puterilor în stat, potrivit căruia există o netă demarcaţie între puterea legislativă, pute-rea executivă şi cea judecătorească. Deşi cele trei puteri colaborează şi se interferează, în procesul de conducere, cât priveşte organizarea proprie, fiecare dintre acestea se organizează şi îşi angajează personalul de specialitate, potrivit unor reglementări proprii.

Este deja o tradiţie ca membrii Parlamentului să fie asistaţi de un personal calificat şi specializat în cele mai diverse domenii de activitate, organizat în structuri administrative cum ar fi departamente, direcţii generale, direcţii, servicii, birouri, oficii etc. În afara acestui personal de specialitate, care îndeplineşte funcţii de conducere şi de execuţie, în serviciul parlamentarilor se află secretare, curieri, aparat tehnic. Rolul întregului personal constă în principal în asigurarea şi realizarea activităţii de secretariat, de expertiză legislativă, de docu-mentare şi informare