Extras din curs

Codul penal , in sectiunea intitulata “ Lovirea / orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu inchisoare de la 1luna la 2 ani / amenda.

Actiunea se pune in miscare la plingerea prelabila a persoanei vatamate.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Se contureaza astfel notiunea de lovire / alte violente :

Alin 1. referindu-se la lovire simpla , chiar neobiectivata de leziunii evidente , sau obiectivata de leziuni ce nu necesita ingrijiri medicale ( echimoze ) , in timp ce alin. 2 include leziunile ce au necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile.

Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 zile se pedepseste mai grav.

Actiunea se pune in miscare la plingerea prelabila a persoanei vatamate.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

In aceasta prevedere sint incluse acele leziuni traumatice ce necesita pentru vindecare intre 21-60 zile de ingrijiri medicale.

Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile , sau care a produs vreuna din urmatoarele consecinte : pierderea unui simt sau organ , incetarea functionarii acestora , o infirmitate permanenta fizica ori psihica , slutirea , avortul , ori punerea in primejdie a vietii persoanei , se pedepsesc cu mult mai grav. *

Pierderea unui simt sau organ. or incetarea functionarii acestora.

Prin organ se intelege o formatia anatomica diferentiata, avind un tesut, vascularizatie, inervatie proprie si indeplinind independent sau impreuna cu un alt organ simetric o functie.

Majoritatea organelor a caror functie este compatibila cu viata sint duble (ochi, urechi, plamini, rinichi etc.), pierderea unui organ nu este egala cu pierderea unui simt sau a unei functii. De exemplu, pierderea unui ochi = termenul pierdere a unui organ nu si pierderea functiei vizuale.

Prin pierderea unui organic unic, rasunetul functional poate fi practic inexistent (in cazul splenectomiei) sau poate coexista cu pierderea unei functii (de ex. histerectomia sau amputatia penisului coincide cu pierderea capacitatii de procreare). In practica medico-legala intilnim adeseori cazuri care suscita discutii atit in ceea ce priveste notiunea de "organ", cit si de "functie".

Astfel, pierderea unui organ nu echivaleaza intotdeauna cu pierderea functiei respective si invers, pierderea unei fimctii nu inseamna in mod obligatoriu pierderea anatomica a organului respectiv (de ex. pierderea unui glob ocular reprezinta lipsa unui organ, desi functia vizuala - cu toate ca este afectata - este pastrat, sau din contra, o afazie de origine centrala reprezinta pierderea unei functii, desi morfologic integritatea organelor care contribute la aceasta functie nu este afectata).

Infirmitatea permanenta fizica sau psihica.

Infirmitatea = pierdere a unui organ ori a functiei acesutia. Prin infirmitate, in sensul prevederilor legale, se intelege un prejudiciu cu caracter permanent care poate fi de ordin strict morfologic, morfofunctional sau numai functional. Infirmitatea se deosebeste de notiunea de invaliditate care include in mod obligatoriu un deficit functional, chiar daca acesta nu este asociat cu o modificare anatomica.

Am insistat asupra acestui aspect pentru a evita unele confuzii, intilnite uneori in practica medico-legala, desi prevederile Codului Penal se refera numai la infirmitate si nu la invaliditate cu eventuale repercusiuni asupra capacitatii de munca, probleme ridicate in dreptul civil.

Conform prevederilor Codului Penal, infirmitatea posttraumatica poate fi de ordin fizic sau psihic si trebuie sa aiba un caracter de permanenta. In aceasta notiune - avind in vedere caracterul morfologic si functional - sint incluse si prevederile aceluiasi articol de cod penal referitoare la "pierderea unui simt sau organ on incetarea functiilor acestora".

Uneori, caracterul de "permanenta" al unei infirmitati inceteaza prin anumite interventii chirurgicale, ca de ex. aplicarea unei proteze fixe in urma pierderii unuia sau a mai multor dinti

obiective ale expertizei :

- realitatea traumatismului;

- diagnosticul corect al sechelelor;

- raportul de cauzalitate dintre leziunea initiala si infirmitatea restanta;

- caracterul de permanenta al infirmitatii

Aprecierile finale medico-legale trebuiesc facute dupa vindecarea clinica si dupa epuizarea mijloacelor terapeutice de recuperare.