Bazele statului și dreptului

Tema 1: Originea si esenta statului si dreptului

1. Dispozitii generale cu privire la aparitia si evolutia statului

Statul este organizatia care detine monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranitătii si personifică din punct de vedere juridic – natiunea. Din punct de vedere social statul nu trebuie confundat cu societate el fiind o institutie separată care poate să reflecte mai mult sau mai putin interesele societătii. Discutii despre ce este, despre ce ar trebui să fie si în ce fel ar trebuie să actioneze statul pot fi identificate încă din antichitate, chiar dacă nu era utilizat termenul de stat, acesta fiind originar în perioada modernă. Timp de milenii a fost acceptată ideea că statul trebuie să asigure nevoile cetătenilor, să urmărească un bine public si să fie implicat în atingerea intereselor comunitătii pe care o reprezintă. Începând cu secolul XIX prin teoriile liberale aceste conceptii primesc o nouă interpretare. Statul, utilizat des în trecut ca o notiune abstractă, în perioada contemporană a fost definit în diferite moduri de către specialistii din cadrul stiintelor sociale care-l analizează.

Din punct de vedere organizational statul este privit ca un sir de institutii de guvernare cu următoarele caracteristici:

1) Statul este un ansamblu de institutii distinct de restul societătii

2) Din punct de vedere al autoritătii statul este o putere supremă, suverană si legislativă. Pentru a-si putea exercita aceste forme de manifestare a puterii statul are monopolul asupra fortei

3) Statul îsi exercită puterea printr-un aparat birocratic

4) Statul ca entitate se distinge de functionarii care ocupă anumite functii la un moment dat în aparatul său birocratic

5) Statul are puterea de a impune si de a colecta taxe de la populatie

Din punct de vedere functional statul este un sir de institutii care îndeplinesc un anumit obiectiv, dar statul poate fi identificat si cu o institutie care îndeplineste una din functiile statului.

Notiunea de stat de drept este utilizată pentru a sublinia diferentele dintre regimurile democratice si regimurile autoritare (dictatoriale). Prin stat de drept se întelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridică. În statul de drept, statul este garantul libertătilor si drepturilor individuale, totodată asigurând securitatea internă si externă a cetătenilor prin institutiile democratice. Institutia superioară în stat este Constitutia. Această reprezintă puterea populară. Constitutia este legea fundamentală a unui stat în care sânt consemnate principiile de bază ale organizării lui. Drepturile si îndatoririle fundamentale ale cetătenilor descrie puterile si obligatiile guvernului respectiv, defineste principiile politice, sistemul electoral al statului, organizarea organelor supreme si locale, reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică si politică la un moment dat a statului respectiv.

Sferele de influentă a statului:

1) Accentuează rolul statului în crearea unui cadru social (legalitatea, ordinea, securitatea teritoriului fată de agresori externi, sustinerea unor valori morale traditionale)

2) Interventia statului în economia sa prin reglementarea sau interventia în politica de producere, implicarea în domeniul proprietătii, inclusiv a celui privat,

3) Sustinerea redistribuirii veniturilor si a unor principii diferite a economii de piată

2. Viziunea liberală dintre stat

Ideea generală a liberalismului este împotriva implicării statului în libertatea individului. Liberalismul sustine că fiecare individ este capabil să-si urmărească propriul scop în viată si să actioneze în functie de resursele de care dispune pentru a-si îndeplini dorintele. Statul nu trebuie să-si propună asigurarea fericirii tuturor cetătenilor, ceea ce poate asigura statul este un climat bazat pe reguli, iar în acest climat individul trebuie să aibă posibilitate să-si ducă la îndeplinire propriile dorinte si proiectii asupra viitorului său în functie de capacitătile si resursele sale. Statul trebuie doar să se implice pentru asigura anumite reguli de joc si să vegheze respectarea acestora, iar dacă aceste reguli nu sunt respectate, să apeleze la constrângeri pentru a impune respectare legilor. Singura îngrădire a libertătii individului apare atunci când individul recurge la încălcarea libertătii celorlalti pentru satisfacerea propriilor scopuri.