Bazele științei politice

Cu mai bine de 6000 de ani înainte de Cristos, în mai multe regiuni din Orientul Antic apar primele organizari statale. La început este vorba de state farâmitate, de numeroase state mici, dar care, treptat se consolideaza si se centralizeaza. Nevoi economice, militare si sociale au impus centralizarea statelor respective, proces care a durat mai multe secole si diferit de la o tara la alta, de la o regiune la alta. Exista o serie de trasaturi comune pentru aceste state, între care:

a) accentuarea procesului de diferentiere sociala

b) intensificarea diferentierii economice

c) aparitia unor tensiuni si contradictii în societate

d) ascutirea luptei pentru putere în societate

e) noi necesitati impuse de crearea unor mari sisteme de irigatie si de prelucrari a pamântului

Evident, toate aceste fenomene si procese sociale, economice, politice etc. au condus la crearea statelor centralizate birocratice, anumite state de tip asiatic. Rolul activ, benefic al acestor state este în afara de orice discutie, deoarece ele au rezolvat probleme care astfel nu permitea dezvoltarea sociala.

O trasatura dominanta a acestor state consta în faptul ca religia a avut un rol deosebit în sustinerea statului si a conducatorilor sai. Religia legitima si consacra statalitatea. Au fost desigur si grupuri sociale care s-au ridicat împotriva dominatiei, birocratiei si despotismului caracteristic lumii antice, fapt reflectat si în anumite idei si conceptii sociale, politice, morale, juridice.

1.Egiptul antic

Indiscutabil Egiptul antic este primul stat sclavagist din lume. El fiinteaza înca din mileniul 4 înaintea erei noastre. Aici întreaga putere în stat apartine faraonului, care dispune de toate prerogativele, mijloacele si metodele de exercitare a puterii. Religia a jucat un rol extrem de important, ea fiind aceea care decreta caracterul divin al puterii de stat, al faraonului. De aceea nesupunerea fata de puterea de stat echivala cu nesupunerea fata de divinitate.

- Acest fapt este relevat de o serie de documente cum este Povetile lui Ptah Hotep (2800 îen), lucrare dedicata de autor fiului sau, unde sunt formulate principii si reguli de comportare pentru aristrocratia sclavagista egipteana.

El recomanda superiorilor moderatia, control, bunatate, iar celor dominati le recomanda umilinta, supunerea, încrederea în stapâni.

O alta lucrare poarta numele de Instructiunile lui Athoi catre fiul sau, unde autorul, mare demnitar, se pronunta împotriva rascoalelor, pentru prevenirea si înlaturarea lor. Athoi propune instaurarea unui regim sever de reprimare prin violenta. El priveste cu neîncredere pe cei saraci, care în opinia sa "sunt setosi de avere", motiv motiv pentru care sunt porniti pe rascoale. Rascoalele zdruncina ordinea sociala. De aceea el este adept al unor masuri drastice, violente, dar masurile luate trebuie sa fie prudente, lipsite de abuzuri si violente nejustificate. În aceasta lucrare transpare o evidenta impletire a unor prerogative ale statului (mentinerea ordinii sociale) cu natura sa despotica impuse mai ales supusilor.

- În fine o alta lucrare este intitulata: Convorbire între un dezamagit si sufletul sau, care se refera la existenta viitoare si este îndreptata contra dogmei religioase, condamnarea rânduielilor sociale, jafului si violentei, a abuzurilor de tot soiul. În ea se arata ca: "pretutindeni se jefuieste", "violenta a gasit salas în oameni", "fratele rapeste lucrurile fratelui".

Ideile Egiptului antic constituie primele începuturi ale gândirii politice, desi aveau un caracter rudimentar, naiv si nesistematic.

2.Babilonul antic

Aceasta regiune s-a dezvoltat puternic spre finele mileniului 4 îen, mai ales în zona fluviilor Tigru si Cufrat. Apar state despotice de tip asiatic, cel mai important, mai puternic fiind cel de sub domnia regelui Hamuradi (1792-1750).

Si aici conceptiile politice, etice si religioase sunt strâns legate si domina gândirea.

- Una dintre cele mai vechi scrieri politice este Codul regelui Ur-Engur, predecesor al lui Hammurabi, în care în numele marelui zeu Sames (zeul Soarelui si al Luminii), se fac referinte la structura societatii si la consolidarea statului.