Cambia

CAPITOLUL I

ISTORIC

Nu există o părere generală acceptată cu privire la originea cambiei şi la epoca în care se situează apariţia acestei instituţii juridice. Este cert că antichitatea greco-romană a cunoscut operaţia care a devenit în urmă conţinutul cambiei şi anume remiterea unei sume de bani de pe o piaţă pe alta prin intermediul unui document care atestă vărsământul.

Însă între „permutatio” din timpul romanilor şi „cambium” din Evul Mediu nu se poate face decât o simplă analogie.

Din punct de vedere economic au fost determinanţi pentru crearea cambiei următorii factori :

- nesiguranţa transporturilor;

- marea densitate de monede;

- interzicerea exportului de capitaluri.

Iar din punct de vedere juridic, lipsa de transmisibilitate liberă a creditelor şi reprezentare procesuală.

CAPITOLUL II

NOŢIUNEA SI CARACTERELE CAMBIEI

Secţiunea I NOŢIUNEA CAMBIEI

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin nu dă o definiţie a cambiei. Ea cuprinde însa anumite dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cărora se poate defini acest titlu de credit.

Cambia este un înscris prin care o persoană, denumită trăgător sau emitent, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească la scadenţă unei a treia persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia, o sumă de bani determinată, la o dată precisă şi în locul arătat.

Cambia implică participarea a trei persoane:

- trăgătorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el dă dispoziţia să se plătească o sumă de bani. Prin semnătura sa, trăgătorul îşi asumă obligaţia de a face să se plătească suma de bani beneficiarului de către tras. Emitentul înscrisului poartă denumirea de trăgător, deoarece “trage” titlul asupra debitorului care este obligat să efectueze plata;

- trasul este persoana căreia i se adresează dispoziţia (ordinul) de a plăti o sumă de bani;

- beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se facă plata de către tras.

Creanţa pe care o are trăgătorul faţă de tras, izvorâtă din raportul juridic fundamental stabilit între ei, se numeşte proviziunea sau acoperirea cambiei. Întrucât la rândul său trăgătorul este debitor al beneficiarului, el emite cambia pentru a stinge propria sa datorie. Creanţa beneficiarului faţa de trăgător se numeşte valoare furnizată. Dacă beneficiarul este şi el debitorul altei persoane şi doreşte să efectueze plata cu aceeaşi cambie, va înscrie pe spatele cambiei menţiunea de a se plăti creditorului sau la ordinul acestuia. Această menţiune se numeşte gir sau andosare. Beneficiarul care a înscris menţiunea este girant, iar noul beneficiar este giratar. Dacă beneficiarul iniţial sau giratarul vor să obţină suma în numerar înainte de termenul înscris pe cambie, ei pot recurge la scontarea cambiei, prezentând-o unei bănci. Banca va reţine cambia girată în favoarea ei şi va plăti suma înscrisă pe cambie diminuată cu taxa scontului, echivalentă cu dobânda corespunzătoare sumei şi timpul rămas până la termenul de plată a cambiei, plus comisionul.

Secţiunea a II-a CARACTERELE CAMBIEI

Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de valoare. Dar, pe lângă aceste caractere generale, cambia are şi anumite caractere proprii.

- Cambia este un titlu de credit. Cambia este un înscris care conferă posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani menţionată în cuprinsul său. Plata dispusă de trăgător devine exigibilă după scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei. Datorită acestui fapt, prin cambie se realizează o operaţie de credit. Scadenţa este unică pentru toate obligaţiile cambiale rezultate din cambie.

- Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. Dispoziţia trăgătorului dată trasului priveşte plata unei sume de bani. Deci, obligaţia cambială poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani, cu excluderea oricărei alte prestaţii. De remarcat că toate obligaţiile cambiale vor avea ca obiect plata aceleiaşi sume de bani, pe care trăgătorul a menţionat-o în cambie, afară de cazurile când legea prevede altfel.

- Cambia este un titlu complet. Dreptul şi obligaţia corelativă sunt cele cuprinse în înscris. În lipsa unei menţiuni esenţiale din înscris este exclusă folosirea unor elemente exterioare, chiar dacă în cambie s-ar face trimitere la ele.

- Cambia este un titlu la ordin. Dreptul cuprins în cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana căreia acesta i-a transmis prin gir. Clauza “la ordin” este subînţelesă în orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizează pe posesorul ei să o transmită altei persoane oricând doreşte şi la infinit. Legea permite transmiterea cambiei şi pe calea dreptului comun a cesiunii de creanţă. În acest scop, în cambie trebuie să se facă menţiunea “nu la ordin”.

- Cambia este un titlu abstract. Drepturile şi obligaţiile rezultate din cambie există în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a generat (raporturile fundamentale). Întrucât cambia este un titlu abstract, pentru valorificarea drepturilor şi realizarea obligaţiilor cambiale nu trebuie făcută dovada raporturilor fundamentale. Din moment ce a fost emisă, cambia şi, implicit, drepturile şi obligaţiile cambiale au o existenţă de sine-stătătoare.

- Cambia creează obligaţii autonome. Toate obligaţiile care se nasc din cambie au o existenţă de sine-stătătoare. Fiecare semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct cu regim propriu. În consecinţă, viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice. Astfel, dacă beneficiarul transmite cambia prin gir, el îşi asumă fată de dobânditor (giratar) o obligaţie valabilă, chiar dacă dreptul său este afectat de vicii. Tot astfel, dacă o persoană (avalist) garantează obligaţia trasului acceptant, obligaţia de garanţie (obligaţie accesorie) este valabilă, chiar dacă obligaţia trasului (obligaţia principală) este anulabilă pentru vicii de consimţământ ori incapacitate. Dar, recunoaşterea valabilităţii obligaţiilor cambiale are ca premisă existenţa unei cambii emise cu respectarea cerinţelor legii.