Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

O persoană, atunci când săvârşeşte sau participă la comiterea unei infracţiuni sau a unei fapte prevăzute de legea penală devine infractor. Această calitate presupune cunoaşterea mecanismelor care au dus la crearea acestui comportament precum şi a factorilor care condiţionează ori influenţează conduita antisocială.

Fiind o persoană care săvârşeşte o infracţiune, infractorul trebuie cunoscut şi analizat, fiind necesară o atenţie structurii sale psihofizice, factorilor care influenţează conduita sa, atât în ce priveşte conduita sa antisocială dar şi în identificarea celor mai bune mijloace de reeducare.

Infractorul sub aspect juridic: noţiunea de infractor are o sferă foarte largă de cuprindere. Deşi ea nu este definită de codul penal, noţiunea de infractor se referă la persoana care a săvârşit o infracţiune. Nu trebuie confundată noţiunea de infractor cu cea de făptuitor. Codul Penal prevede izolat referiri la noţiunea de infractor, arătând că, de exemplu, pedepsele se aplică infractorilor ori faptul că instigatorul ori complicele se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. De asemenea, găsim referiri la făptuitorul care nu răspunde penal în cadrul cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei.

De asemenea, în ipoteza în care suntem în prezenţa unei infracţiuni a cărei acţiune penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, iar aceasta lipseşte, infractorul nu va răspunde penal.

Criterii de clasificare a infractorilor:

- dpdv al varstei:

- major = persoana care a implinit varsta de 18 ani si care a savarsit o infractiune

- minor = infractorul care are varsta intre 14-18 ani in sens larg (masuri educationale)

- dpdv al infractiunilor savarsite:

- primar = infractorul care este la prima infractiune, care savarseste o infractiune pt prima data

- recidivisti = constituie o particularitate aparte, deoarece aproape toti si-au facut sau tind sa-si faca un mod de trai din savarsirea de infractiuni. Numai asa se explica faptul ca activitatea infractionala a lor se concentreaza , in general, fie in jurul unor infractiuni din care se poate obtine un castig material (furt) , fie in jurul acelora pt care LP prevede pedepse mai putin aspre.

- dpdv al sexului:

- barbat } in general reglementarile penale nu fac mentiune decat rar despre infractorul barbat sau femeie

- femeie }

Formele pluralitatii de infractori

1. Pluralitate penala naturala = forma a pluralitatii de infractori ce exista in cazul unor infractiuni care, prin natura lor, nu pot fi savarsite decat de mai multe persoane. Ex: subminarea puterii de stat, bigamia, incest, joc de noroc.

Fiecare participant la savarsirea faptei e privit ca autor al infractiunii , alaturi de ceilalti faptuitori si raspunde de rezultatul produs.

2. Pluralitatea constituita = consta in a alcatui, a forma o grupare de persoanein vederea savarsirii de infractiuni (ex: complot, asocierea pt savarsirea de infractiuni, intelegerea pt savarsirea de infractiuni).

Aceasta e creata prin vointa legiuitorului, fiindca scopul urmarit de catre cei care s-au asociat prezinta un mare pericol social.

Prin existenta unei asocieri, o conditie minima o reprezinta intelegerea stabilita intre membrii grupului de a actiona impreuna sau dorinta acestora de a se alatura gruparii ce se alcatuieste ori s-a alcatuit, unita cu stiinta ca se urmareste o actiune ilicita comuna.

3. Pluritatea ocazionala = cand o infractiune prin continutul ei legal, se poate savarsii de o singura persoana, dar se comite in concret si ocazional de mai multe persoane, fiecare comparand cu acte care pot fi de aceeasi natura sau diferite (ex: evadarea, falsificare de monede).

Participatia penala

Definitie si caracterizare: ori de cate ori o infractiune este savarsita de un nr mai mare de persoane decat cel indispensabil in raport de natura ei.

In cazul infractiunilor intentionate, participatia penala apare ca o conlucrare cu intentie a 2 sau mai multe persoane la savarsirea aceleiasi infractiuni.