Cedo și Istoria Doctrinelor

A. Definitia drepturilor omului = este doctrina ce preconizeaza definirea Drepturilor omului, dimensiunea acestora depasind granitele statelor, continentelor, internationalizindu-se, deci este imposibila o singura definitie

1. Drepturile omului sunt acele drepturi ale finite umane, inalienabile (nu pot fi instrainate, vindute, tranzactionate) si imprescirptibile (orice incalcare a drepturilor poate fi reclamata indifirent de timpul scurs de la incalcarea acestuia.

2. Sunt acele prerogative conferite de dreptul intern si recunoscute de dreptul international fiecarui individ = dimensiunea juridica a drepturilor omului

3. Sunt drepturi subiective individuale esentiale pentru existenta fiintei umane si conservarea, evolutia societatii. Sunt garantate de normele dreptului international public .

B. Principalele categorii ale dreptului omului – in evolutia lor istorica, drepturile s-au structurat functie de natura si continutul lor in mai multe categorii, cunoscute sub numele de generatii ale drepturilor omului.

I.Prima generatie : DREPTURI CIVILE SI POLITICE

Trasaturi determinante :

- sint bazate pe principiul egalitatii si nedescriminarii

- pot fi cerute de orice persoana statului, acesta avind obligatia sa le garanteze

- se mai numesc drepturi subiective

a. DREPTURI CIVILE

1. dreptul la viata, libertate, integritatea persoanei cuprinde dreptul:

- de a nu fi supus la tortura, tratamente sau pedepse inumane sau degradante

- de a nu fi tinut in sclavie

- de a nu fi arestat, retinut sau expulzat

- de a nu fi constrins la exercitarea unei munci fortate sau obligatorii in afara legii

- de a nu fi privat de libertate pentru alte motive decit cele legale si cu respectarea regulilor procedurale

- oricarui ins arestat conform legii de a fi informat in momentul arestarii referitor la motivele arestarii si invinuirile aduse

- oricarui ins arestat conform legii pentru comiterea de infractiuni de a fi adus in cel mai scurt termen in fata unui tribula si de a fi judecat in termen rezonabil sau a fi eliberat

- de a fi prezent la proces si a se apara

- arestatului de a se adresa tribunalului pentru ca acesta sa hotarasca asupra legalitatii detentiunii sale

- persoanei private de libertate de a fi tratat cu umanism, respectarea demnitatii umane

- de a nu fi urmarit sau pedepsit din cauza unei infractiuni pentru care persoana a fost deja achitata sau condamnata definitiv

- persoanei condamnate la recurs in fata Instantei superioare

- de a nu fi condamnat pentru infractiunea ce consta in savirsirea unor actiuni sau inactiuni care la data savirsirii lor nu reprezentau infractiune.

2. dreptul la egala ocrotire din partea legii cuprinde :

- repunerea efectiva in drept de Tribunalele nationale competente in cazul incalcarii drepturilor fundamentale recunoscute prin Constitutie sau lege

- acces egal la serviciile publice

- drept ca litigiul in care e parte sa fie rezolvat echitabil si public

- dreptul persoanei acuzate de savirsirea unei infractiuni de a solicita sa fie considerata nevinovata cit timp vinovatia nu a fost stabilita legal

- apararea legala impotriva oricarei discriminari

3. dreptul la cetatenie, inclusiv al copilului de a dobindi cetatenia

4. dreptul de a se casatorii si a intemeia familie

5. dreptul de proprietate si toate garantiile procedurale ( la recurs efectiv, la aparare, la probe)

6. dreptul de a nu fi supus unor imixtiuni particulare, drept la domiciliul, corespondenta, onoare, reputatie.

7. drept la mostenie

CLARIFICARI CONCEPTUALE

Doctrina politica = totalitatea principiilor unui sistem politic ca ansamblu organizat de teze, grupuri de adepti ai acestora sau institutii cu character politic.

Filozofia politica = totalitatea principiilor si conceptiilor politice proprii unui ganditor sau unui grup de ganditori.

Ideologia politica = totalitatea ideilor si conceptiilor politice care reflecta interesele sau aspiratiile unor categorii sociale intr-o anumita epoca si care exercita o influenta activa asupra dezvoltarii societatii.

Conform periodizarii lui M.Terestchenko, in evolutia filizofiei politice s-au stabilit 3 perioade importante:

1. – dateaza din antichitate, de la inceputurile filizofiei politice, odata cu Platon (sec.V ien) pina in sec.XVI, cind Machiavelli confera politicii o metoda prin care aceasta si-a dobindit autonomia in raport cu imperativele bisericii si moralei. In 1513, in lucrarea “Princepele”, Machiavelli sustine ca in politica dicteaza interesele si forta, nu considerentele morale.

2. – incepe cu opera lui Machiavelli si T.Hobbs si se incheie cu ginditorii iluministi. In lucrarea “Leviathan”, Hobbs (filozof englez, 1588-1679) a stabilit fundamentele filozofiei politice sociale.

3. – este delimitata de lansarea ideilor politice ale lui K.Marx si dureaza pina in contemporaneitate. Marx a considerat sistemul capitalist ca acumulind tensiuni interne care aveau sa duca la distrugerea sa. A considerat ca asa cum feudalismul a fost inlocuit de capitalism, si capitalismul avea sa fie inclocuit de comunism, conceput de Marx ca o societate fara clase.

In perioada interbelica, se inregistreaza o puternica lupta intre liberalism, comunism si fascism. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, luptele doctrinare au trecut pe un plan secund, fiind readuse in prim plan in anii asa numitului “razboi rece”.

Elementele definitorii care individualizeaza doctrinele politice sunt:

- modul in care este perceput … intre om si societate

- valorile promovate

- atitudinea fata de regimurile si de drepturile omului

- modelul de societate pe care il propune.