Comunitar

CAP. I. PROCEDURA DE INFRINGEMENT

- procedura de infringement se refera la recursul in neindeplinirea obligatiilor asumate de catre statele membre;

- sediul materiei: art. 226, 227 si 228 din TCE;

- in dreptul comunitar:

-> interesele comunitatilor sunt asigurate de Comisie;

-> interesele statelor sunt asigurate de Consiliul UE;

-> interesele popoarelor sunt asigurate de Parlamentul UE;

- Consiliul Uniunii Europene – adopta actele comunitare; !!! institutie diferita de Consiliul European, care este constituit din sefii de stat si de guvern (grile);

- Comisia este garantul intereselor comunitatii;

- are monopolul initiativei legislative (doar pe pilonul I);

- asigura respectarea normelor comunitare;

- art. 211 TCE stabileste atributiile Comisiei in domeniile pietei interne – “Comisia este cea care asigura ca prevederile tratatului si dispozitiile luate de institutii in virtutea acestora sunt aplicate”;

- de aici rezulta ca daca un stat membru nu respecta legislatia comunitara, Comisia este indreptatita (ratione materiae si personae) de a determina statul in cauza sa respecte normele incalcate si cand este necesar de a se adresa CJCE pentru solutionarea litigiului, declansand procedura de infringement (= procedura privind sanctionarea unui stat membru pentru neindeplinirea unei obligatii ce ii revine in aceasta calitate);

- institutiile nu participa in nume propriu, ci in numele comunitatilor, temeiul mandatului fiind dat de statele membre prin tratatele institutive si modificatoare;

- nu putem vorbi de delegare de suveranitate, ci de exercitarea in comun a suveranitatii;

- Comisia nu trebuie sa dovedeasca calitatea sa procesuala si nici existenta interesului;

- scopul/rolul principal al procedurii este obligarea statului membru care a incalcat o norma juridica de drept comunitar sa respecte norma si sa isi indeplineasca obligatiile asumate;

- CJCE: “ scopul procedurii de infringement este de a da posibilitatea statelor membre de a-si corecta conduita/indrepta pozitia”;

- situatiile care determina declansarea procedurii de infringement:

a) omiterea notificarii actelor normative nationale care transpun si implementeaza directivele;

b) neconformarea legislatiei nationale cu normele comunitare (ex: situatia arhipeleagurilor);

c) aplicare necorespunzatoare a actelor comunitare;

- modalitatile de declansare a procedurii de infringement:

a) sesizarea automata a Comisiei a situatiilor de omitere a notificarii;

- Comisia beneficiaza de un sistem informatic care permite aceasta sesizare, determinand declansarea automata a procedurii;

b) o plangere adresata Comisiei de catre o persoana fizica sau persoana juridica avand ca obiect orice masura sau practica a unui stat pe care o considera incompatibila cu dreptul comunitar;

- persoana fizica sau persoana juridica nu trebuie sa aiba un inters in actiunea respectiva si nu trebuie sa fie direct vatamata;

- singura conditie e incalcarea unei obligatii de catre un stat membru;

- Comisia e obligata ca in termen de 1 an sa informeze petitionarul cu privire la ce va face in situatia respectiva;

c) propriile investigatii ale Comisiei

- toate statele membre au obligatia ca anual sa intocmeasca rapoarte cu privire la situatia respectarii normelor comunitare (rapoartele raspund unor intrebari);

- intrebarile provin fie direct din partea Parlamentului, fie ca urmare a unor petitii adresate Parlamentului;

- etapele procedurii de infringement:

a) transmiterea unei scrisori de notificare statului membru

- prin aceasta, Comisia atentioneaza statul membru ca a incalcat legislatia comunitara si care sunt in concret incalcarile;

- scrisoarea reprezinta deschiderea formala a procedurii de infringement;

- in aceasta etapa se identifica si domeniul maxim al plangerii;

b) observatiile statului membru

- reprezinta raspunsul la scrisoarea formala si totodata motivarea conduitei pe care acesta a adoptat-o;

- statul nu poate invoca in apararea sa forta majora, cazul fortuit, dispozitiile constitutionale sau legislatia interna;

c) opinia motivata

- este emisa in cazul in care Comisia nu primeste un raspuns sau nu este multumita de raspunsul primit;

- Comisia solicita statului sa ia toata masurile pentru a se conforma dreptului comunitar;

- cea mai grava sanctiune poate fi suspendarea dreptului de vot in Consiliu; in general, Comisia aplica sanctiuni pecuniare;

d) raspunsul statului membru

- trebuie sa contina masurile adoptate in vederea incetarii incalcarii;

- termenul in care trebuie adoptate masurile nu este prevazut expres; in majoritatea cazurilor, Comisia stabileste, in practica, un termen care este in general de 2 luni, maxim 3;

- masurile pot fi administrative, legale sau de ambele feluri;

e) sesizarea Curtii (sezina)

- nu sunt prevazute termene in care aceasta trebuie sa aiba loc; variaza de la 1 la 3 luni si se face la initiativa Comisiei;

- faza contencioasa a procedurii de infringement este sinonima cu recursul in neindeplinirea de catre statele membre a obligatiilor prevazute de dreptul comunitar; (grila)

- conform art. 228 TUE, CJUE poate sa dispuna, impotriva statului membru care nu si-a indeplinit obligatiile, sanctiuni constand in plata unei sume forfetare sau a unor penalitati cu titlu cominatoriu; (grila)