Conceptul de Drept Comercial

A. CONCEPTUL DE DREPT COMERCIAL

Zilnic, uneori chiar fără să ne dăm seama, ne intersectăm cu comercianţii şi cu mediul acestora, participând la raporturi de Drept comercial, motiv pentru care normele acestuia sunt aplicabile deşi, în mod direct, nu facem parte din acest mediu.

1. Concept

Din punct de vedere terminologic, denumirea materiei suscită o serie de controverse, în practică optându-se atât pentru denumirea de Drept Comercial cât şi pentru aceea de Dreptul Afacerilor, fără a se considera însă că aceste discipline sunt sinonime.

În acest sens, se consideră că Dreptul comercial are o arie de aplicare restrânsă, el privind doar comerţul propriu-zis (în sensul de interpunere în circulaţia bunurilor şi valorilor) şi activităţile industriale (în sensul de intreprinderi producătoare şi intreprinderi prestatoare de servicii), în timp ce Dreptul afacerilor este o disciplină mai vastă, cuprinzând şi elemente de drept public (intervenţia statului în relaţiile contractuale), drept fiscal, dreptul muncii şi chiar elemente de drept civil.

2. Obiectul de studiu al Dreptului Comercial

Cursul de faţă, fiind destinat studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Economice, este menit să creeze o imagine de ansamblu asupra principalelor elemente ale mediului comercial, fără să intre în nuanţări ori analize doctrinare, lăsându-le pe acestea în grija juriştilor.

Astfel, aceste note de curs prezintă câteva elemente relevante ale mediului comercial, răspunzând unor întrebări elementare : ce este considerat, juridic vorbind, comerţul şi cine participă la acesta şi, de asemenea, ce legi se aplică comercianţilor, şi obligaţiile asumate de aceştia.

3. Izvoarele dreptului comercial

Izvorul de drept constituie forma juridică în care se exprimă o regulă de conduită instituită de stat ca normă juridică şi, ca atare, nerespectarea ei sancţionată.

În acest sens, iniţial comerţul nu a avut un cadru juridic propriu, raporturile comerciale fiind reglementate de normele dreptului civil. Însă, pe măsură ce relaţiile comerciale s-au diversificat, s-a impus reglementarea distinctă a acestui domeniu.

Izvoarele Dreptului Comercial se pot clasifica după cum urmează :

a) Dreptul comun general, adică ansamblul normelor juridice cu vocaţie generală de aplicare în tot domeniul de cuprindere al dreptului privat.

În cazul de faţă, dreptul comun general este format, în principal, din normele cuprinse-în principal- în Codul civil, care nu se substituie normelor speciale ale Dreptului Comercial, având însă au o aplicare subsidiară, completându-le.

b) Dreptul comun comercial, care constituie un ansamblu normativ ce cuprinde totalitatea normelor cu vocaţie generală de aplicare în domeniul afacerilor.

Elementul central al dreptului comun comercial este Codul Comercial (1887), alături de care, au această vocaţie în privinţa societăţilor comerciale Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului etc.

c) Legislaţia comercială specială, respectiv acele acte normative ce conţin reglementări derogatorii de la dreptul comun special şi care au prioritate faţă de acestea din urmă.

Ca exemplu, în domeniul societăţilor comerciale dreptul comun comercial îl constituie Legea nr. 31/1990. Însă, în privinţa societăţilor de asigurare şi de supraveghere a asigurărilor, chiar dacă acestea sunt societăţi comerciale, se aplică un act normativ special, respectiv Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor ( M.O. nr. 148 din 10 aprilie 2000).

d) Uzanţele comerciale, care constituie practici îndelungate, repetate, folosite de participanţii la comerţ dintr-o anumită zonă geografică, şi care datorită repetabilităţii şi acceptării unanime, au devenit obligatorii şi acceptate (în mod voluntar).

În timp, uzanţele s-au generalizat şi chiar s-au specializat pe diferite tipuri de contracte. În ţara noastră, în cei 50 de ani de economie socialistă uzanţele comerciale şi-au pierdut actualitatea iar uzanţele ce au existat în perioada interbelică fie nu mai sunt cunoscute fie sunt depăşite, iar cei câţiva ani de economie de piaţă sunt prea puţini pentru a se forma noi uzanţe.