Conspect dreptul muncii

1. Dreptul muncii. Noțiune și obiect

- munca și forța de muncă

- munca prestată în afara (A) și în cadrul (B) unor raporturi juridice de muncă

Dreptul muncii= este acea ramură de a sistemului de drept alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează relațiie individuale și colective de muncă, atribuțiile organizațiilor sindicale și patronale, conflictele de muncă, aspecte ale inspecției și jurisdicției muncii.

Privat vs public

Dreptul individual vs dreptul colectiv de muncă:

1. dreptul muncii pesupune negocierea condițiilor de muncă, iar această negociere este individuală și se finalizează prin încheierea contractului individual de muncă.

Dreptul individual de muncă se referă șa încheierea, executarea, suspendarea, încetarea și nulitatea contractului individual de muncă, inclusiv la drepturile și obigațiile celor două părți în procesul muncii, la soluționarea litigiilor dintre ele, la răspunderea pe care o are una față de cealaltă și chiar la formarea profesională.

2. dreptul colectiv se concretizează prin încheierea contractului colectiv de muncă.

Dreptul colectiv de muncă este ansamblul normelor juridice ce reglementează relațiile dintre salariați sau grupuri de salariați, pe de o parte, și anagajator sau grupuri de angajatori, pe altă parte.

El se referă la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului, dar și la negocierea colectivă a condițiilor de muncă, conflicet colective de muncă, grevă,statutul legal al orrganizațiilor și al celor patronale.

Obiect:

- relațiile sociale de muncă (se referă la totalitatea relațiilor care se formează între oameni în procesul muncii), care, reglementate de normele juridice, devin raporturi juridice de muncă.

-raporturile juridice de muncă născute prin încheierea contractului individual de muncă + raporturile juridice conexe raporturilor juridice de muncă.

- obiectul dreptului muncii îl constituie relațiile sociale de muncă reglementate de lege, relații individuale sau colective, care iau naștere sau derivă din procesul muncii, între angajatori și salariați;

- obiectul dreptului muncii: dreptul individual al muncii și dreptul colectiv al muncii;

- flexisecuritatea - concept care stă la baza modernizării continue a legislației muncii;

Raporturi juridice de muncă:

= acele relații sociale reglementate de lege, ce iau naltere între o persoană fizică, pe de o parte, și ca regulă, o persoană juridică, pe de altă parte, ca urmare a prestării uneu anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la rândul ei se obligă să remunereze și să creeze condițiile necesare prestării acestei munci.

-Poate exista numai între 2 persoane

-Se stabilește, ca regulă, între o persoană fizică și una juridică, dar ca excepție poate fi și între două persoane fizice (!Obs. se exclude ideea că ar putea exista un rpj de muncă între două persoane juridice deoarece persoana care prestează munca nu poate fi decât o persoană fizică)

- există o relație de subordonare

Trăsături:

1.ia naștere prin încheierea unui contract individual de muncă

2. are caracter bilateral (angajator-angajat)

3.are caracter personal (munca se prestează personal în funcție de capacitățile fiecăruia)

4. mod specific de subordonare a persoanei fizice

5.munca trebuie să fie remunerată

6.asigurarea prin contract a unei protecții multilaterale pentru angajați.

A. Munca prestată în afara unui raport juridic de muncă: formă atipică de rjm

(i) munca: voluntară; prestată în baza unor obligații legale; efectuată în baza unui contract civil sau a unui contract de societate).

(ii) activitățile independente privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,întreprinderile individuale și întreprinderile familiale;

- noțiunea de activitate economică independentă (Codul fiscal)

(iii) profesiunile liberale: profesie reglementată și profesie liberală.;

- caracteristicile profesiilor liberale;

- consilierul juridic - calitate de salariat/funcționar public

B. Munca prestată în cadrul unui raport juridic de muncă -

art. 278 alin. (2) Codul muncii arată că prevederile prezentului

cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice

de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în

măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și

aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de

muncă respective. Formă tipică de rjm

2. Izvoarele dreptului muncii

= acele acte normative care reglementează relațiile sociale de muncă, inclusiv cele grefate pe aceste raporturi (privind pregătirea profesională, securitatea și sănătatea în muncă, patronatele, sindicatele, jurisdicția muncii).

- reprezintă formele specifice de exprimare a normelor juridice privitoare la relația contractuală dintre angajator și salariați;

- două categorii:

1. izvoare comune cu cele ale celorlalte ramuri ale dreptului

2. izvoare specifice dreptului muncii (pe de o parte, izvoare interne și pe de altă parte, izvoare internaționale și europene);

A. Izvoare comune cu cele ale celorlalte ramuri ale dreptului:

(i) actele normative (Constituția, legile, hotărârile și ordonanțele Guvernului, ordinele și instrucțiunile miniștrilor);

- în principal, Codul muncii, Legea dialogului social nr. 62/2011 + celelalte acte normative care aparțin dreptului comun și dreptului special al muncii;

(ii) jurisprudența - nu constituie izvor de drept;

- Deciziile Curții Constituționale, prin care s-a declarat neconstituțional un text al unui act normativ sau un act normativ, ori prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a unui act normativ sau al unui text din cuprinsul unui act normativ au caracter general obligatoriu, au putere numai pentru viitor și sunt opozabile tuturor subiectelor de drept;

- Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție date în recursurile în interesul legii, privitoare la raporturile juridice de muncă - conferă caracter unitar interpretării și aplicării unor norme aparținând legislației muncii;

(iii) uzanțele - obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale;

- au calitate de izvor de drept conform dreptului comun;

- conforme cu ordinea publică și bunele moravuri;

B. Izvoare specifice dreptului muncii:

I. Izvoare interne: regulamentul de organizare și funcționare; regulamentul intern; contractul colectiv de muncă aplicabil; instrucțiunile referitoare la securitatea și sănătatea în muncă;

II. Izvoare internaționale și europene: reglementările Organizației Internaționale a Muncii; reglementările Consiliului Europei; reglementările Uniunii Europene.