Constituirea societăților comerciale

Societatea comercială se constituie, în principiu, parcurgându-se două etape:

I. Întocmirea actului constitutiv.

II. Înmatricularea societăţii comerciale la Registrul comerţului.

I. Întocmirea actului constitutiv

Actul constitutiv se încheie sub forma unui înscris sub semnătură privată, semnat de către toţi asociaţii sau numai de către fondatori, în cazul societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică.

Forma autentică a actului constitutiv este cerută de lege, sub sancţiunea nulităţii, limitativ, în unul din cazurile:

- când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află şi un teren;

- când se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă (societăţi de persoane);

- când se constituie o societate pe acţiuni prin subscripţie publică.

Din momentul întocmirii actului constitutiv, societatea comercială dobândeşte o capacitate de folosinţă restrânsă în vederea exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor necesare constituirii sale valabile.

II. Înmatricularea societăţii comerciale la Registrul comerţului

Actul constitutiv, încheiat cu respectarea cerinţelor legale, împreună cu cererea de înmatriculare şi cu avizele, autorizaţiile aferente, va fi depus la Registrul Comerţului în a cărui rază teritorială se găseşte viitoarea societate. Asupra cererii de înmatriculare se pronunţă judecătorul delegat la Registrul Comerţului printr-o încheiere ce poate fi atacată cu recurs.

În cazul în care actul constitutiv, deşi depus la registrul comerţului în termenul legal, nu respectă condiţiile de fond şi de formă cerute de lege, cererea de înmatriculare va fi respinsă de către judecătorul delegat, dacă reprezentanţii societăţii nu înlătură neregularităţile constatate în timpul efectuării înmatriculării.

Pentru opozabilitate faţă de terţi, încheierea judecătorului delegat de la Registrul Comerţului prin care se autorizează înmatricularea societăţii va fi publicată în Monitorul Oficial, societatea urmând a fi înscrisă şi în evidenţa organelor fiscale, moment în care procesul de constituire a societăţii comerciale ia sfârşit, odată cu naşterea unui nou subiect de drept, persoană juridică.

În cazul în care, după înmatricularea societăţii sunt constatate neregularităţi, organele societăţii sunt obligate să le înlăture în termen de cel mult 8 zile de la data constatării acestora.

Legea prevede anumite neregularităţi, constatate după înmatricularea societăţii, care atrag nulitatea acesteia:

- când lipseşte actul constitutiv sau nu este încheiat în formă autentică, în cazul în care această formă este cerută de lege;

- când toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii;

- când obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contravine ordinii publice;

- când lipseşte încheierea judecătorului delegat prin care se autoriza înmatricularea societăţii;

- când în cuprinsul actului constitutiv nu sunt prevăzute denumirea societăţii, obiectul de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul subscris;

- când nu sunt respectate cerinţele legale referitoare la valoarea minimă a capitalului social;

- când nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.

PERSONALITATEA JURIDICĂ A SOCIETĂŢII COMERCIALE

Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică din momentul înmatriculării în Registrul Comerţului. Calitatea de persoană juridică produce următoarele consecinţe:

a) societatea are dreptul să participe la raporturi juridice în nume propriu;

b) răspunde pentru obligaţiile asumate;

c) poate sta în justiţie în calitate de reclamantă sau de pârâtă, prin reprezentanţii săi legali;

d) are atribute de identificare proprii: firma, sediul şi naţionalitatea;

Firma este numele sau denumirea sub care societatea este înmatriculată în Registrul Comerţului, îşi exercită comerţul şi sub care semnează. Trebuie precizată în mod obligatoriu în contractul de societate.

Sediul societăţii este cel care o situează în spaţiu în cadrul raporturilor juridice la care participă. Asociaţii sunt liberi să aleagă sediul social, putând avea în vedere locul unde se va desfăşura activitatea principală a societăţii, locul unde s-a constituit societatea sau locul unde se găsesc organele sale de conducere.

Naţionalitatea societăţii are drept criteriu de determinare sediul acesteia. Legea română 31/1990 a societăţilor comerciale prevede “societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”.

e) are capacitate juridică de folosinţă şi de exerciţiu proprii, în sensul că are aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi, respectiv de a-şi asuma şi executa obligaţii prin încheierea de acte juridice în nume propriu.