Constituțional - note de curs

Informaţii generale despre drept

Noţiuni introductive:

Orice activitate socială se desfăşoară pe baza unor reguli , acestea sunt necesare deoarece la desfăşurarea oricărei activităţi participă un număr de persoane diferite ca vârstă , sex , profesie , orientare religioasă , etc, fiecare contribuind în măsura cunoştinţelor la bunul mers al activităţi respective.

Norma: este o regulă de conduită care ne arată cum anume trebuie să acţioneze sau să se comporte membrii societăţii în anumite condiţii determinate pentru ca acţiunea lor să fie eficientă şi apreciată pozitiv.

Caracteristicile normei:

1) normele prefigurează întotdeauna un comportament viitor

2) normele indiferent de natura lor reflectă condiţiile social economice şi politice ale vremurilor, raporturile dintre clasele şi grupurile sociale

3) normele sociale sunt variate, de la norme economice, norme politice, norme religioase, norme sportive, la norme juridice.

4)toate aceste tipuri de norme nu sunt date odată pentru totdeauna, ele modificându-se în timp datorită dinamismului vieţii sociale

Norma juridică: este o regulă de conduită instituită(impusa/sanctionata) de către puterea publică si care la nevoie poate fi adusa la indeplinire prin forţa de constrângere, coercitivă a statului .

Cutumele (obiceiurile juridice) : sunt reguli de conduită socială care deşi nu emană de la organele statului competente sa legifereze, ele sunt totuşi obligatorii , fiind expresia convingerii unei colectivităţi umane că aparţin sentimentului unanim de justiţie, fiind considerate ca obligatorii printr-o practică constantă şi îndelungată.

Caracteristicile cutumei:

1)exprima dreptul nescris;

2)capata consistenta juridica printr-o practică constantă şi îndelungata.

3) niciodată cutumele nu vor putea modifica , abroga sau suspenda o normă juridica scrisă.

Rolul cutumelor(dreptului nescris) în raport cu dreptul scris. Cutumele (dreptul nescris) , pot juca în raport cu dreptul scris doar un rol supletiv sau interpretativ ,

1)supletiv atunci când există o lacună de ordin legislativ, atunci o cutumă poate veni sa suplinească acel gol legislativ, iar în ceea ce priveşte

2)caracterul interpretativ acesta apare în momentul în care există norme juridice dar ele sunt insuficient explicitate. Niciodată cutumele nu vor putea modifica , abroga sau suspenda o normă juridica scrisă.

Dreptul: nu este altceva decât ansamblul sau totalitatea normelor juridice, de unde rezultă că principalul element, de baza, structurat al dreptului este norma juridică

Dreptul subiectiv: constă în prerogativa recunoscută de lege titularului unui drept în virtutea căreia acesta poate şi trebuie să aibă o anumită conduită şi să ceară şi celorlalţi să aibă o conduită adecvată dreptului său sub sancţiunea prevăzuta de lege pentru valorificarea unui interes personal, născut, direct, legitim şi juridic protejat în acord cu interesele generale ale societăţii

Dreptul obiectiv: reprezintă totalitatea normelor juridice impuse la un moment dat în societate a căror încălcare atrage după sine forţa de constrângere a statului

Dreptul public: însumează acele raporturi juridice care au ca obiect de reglementare raporturile dintre guvernanţi pe de o parte precum şi raporturile dintre guvernanţi şi guvernaţi , pe de alta parte. Prin dreptul public se ocroteşte interesul general social sau comunitar sau altfel spus se ocroteşte interesul public

Dreptul privat : însumează acele drepturi juridice care au ca obiect de reglementare , raporturile dintre guvernaţi ocrotindu-se astfel interesele personale ale particularilor

Definiţia dreptului constituţional : este acela care formulează în principii , organizează în proceduri şi consolidează în instituţii regimul politic al unei ţări prin norme juridice adecvate. Este o ştiinţă juridică aparţinătoare dreptului public şi totodată o ramura de drept

Componentele dreptului constituţional sunt :

1) dreptul constituţional instituţional care are ca obiect de reglementare instituţiile politice dar şi fundamentele instituţiilor administrative şi jurisdicţionale

2) dreptul constituţional normativ are ca obiect de reglementare sistemul surselor dreptului sau altfel spus sistemului normativ

3) dreptul constituţional relaţional are ca obiect de reglementare drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului

Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o grupare unitară de relaţii sociale , instaurând astfel o categorie aparte de raporturi juridice (cetăţenia este o instituţie juridică , căsătoria , dreptul de proprietate)

Ramura de drept reprezintă o grupare mai largă de instituţii juridice şi norme juridice unite între ele prin obiectul lor de reglementare

Legea: este actul juridic normativ adoptat de către organul legiuitor (parlament sau adunare reprezentativă) după o procedură anume stabilită în acest scop, prin care, în cadrul competentei sale legislative acesta adoptă reguli generale şi de aplicaţie repetată care la nevoie pot fi aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere a statului.

Tipuri de legi:

1)Legi Constituţionale sunt supreme în arhitectura juridica normativă a unui stat (şi constituţia în sens larg este o lege constituţională) , au cea mai mare forţă juridică adică pot modifica , abroga sau suspenda orice alt tip de lege sau act juridic inferior legilor (hotărâri ale consiliilor locale , hotărâri ale consiliilor judeţene, decizii ale primarilor , hotărâri de guvern , hotărâri ale parlamentului, ordine ale miniştrilor).