Construcție Europeană

Curs
8.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 169 în total
Cuvinte : 68527
Mărime: 251.63KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Catalin Bordeianu
UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” FACULTATEA DE DREPT MASTER: DREPT EUROPEAN

Extras din document

Configuraţia instituţiilor reflectă originile funcţionale ale Comunităţii şi modul în care au evoluat puterile în condiţiile în care nu s-a ajuns la o constituţie europeană cu care să poată fi confruntate sau înspre care să tindă. Deşi au existat încercări de elaborare a unei constituţii şi au circulat proiecte relativ la viitorul instituţional al Uniunii ele nu au fost creditate cu prea mult entuziasm şi pentru faptul că statele membre au baze constituţionale tradiţionale şi politică internă diferită. Încă nu a fost găsit un limbaj conceptual comun în domeniul celor mai dorite aranjamente la nivel european. Această dificultate complică dezbaterea privitoare la uniunea politică, motiv pentru care s-a acceptat ca proiectul să avanseze luându-se ca bază cel mai mic numitor comun.

La rândul lor, Instituţiile Comunităţii s-au structurat pe bucăţi şi în etape.

Tratatul de la Maastricht a raţionalizat evoluţiile folosind denumirea de piloni.

Uniunea Europeană este definită ca incluzând Comunităţile europene, tradiţionale (pilonul unu), politica externă şi de securitate comună (pilonul doi) şi cooperarea între statele membre în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne (pilonul trei). În plus, Tratatul de la Maastricht a modificat structura internă a diferitelor instituţii.

În ani de zbuciumată istorie şi perpetuă căutare a stabilităţii şi echilibrelor de putere, pe continentul european s-a conturat treptat şi a supravieţuit în timp tuturor mişcărilor orgolioase ale entităţilor naţionale ideea de “Europa”.

Esenţa ideii de “Europă unită” a găsit un nesperat izvor de inspiraţie şi susţinere în conştiinţa şi sentimentul identităţii europene dată de unitatea culturală şi intelectuală. Justificată apare astfel reflecţia lui Jean Monnet – “sufletul creator” al Europei – când, după ani de zbateri, de evoluţii şi involuţii în unificarea federativă a ţărilor europene, spunea: “Dacă ar fi să reîncep, aş începe prin cultură”. Cultura este cea care dă liantul european şi poate menţine o unitate durabilă într-o atât de vastă diversitate.

Pentru a trece însă de la ideea unificării la transpunerea ei în proiecte precise şi instituţionalizarea unor noi structuri a fost nevoie de un timp în care ceea ce unea popoarele Europei să devină mai puternic, raportat la ceea ce diferenţia şi le separa; un timp în care, de la simplă aspiraţie a artiştilor, filosofilor sau a unor oameni politici, ideea europeană să anime larg atât de puternicile individualităţi umane şi entităţi naţionale şi să se transpună astfel într-o voinţă politică în măsură să-i confere finalitate.

1. Identitate europeană

Continent al unor popoare aspirând dintotdeauna la identitate naţională şi la afirmarea lor economică, politică şi culturală, Europa a cunoscut o evoluţie conflictuală, caracterizată de rivalităţi comerciale, coloniale şi războaie, ca manifestări ale naţionalismelor exacerbate ce le-au dominat existenţa.

Hamilton Fish, mult timp senator în Congresul american, referindu se la europeni între cele două războaie mondiale, făcea trimitere la un discurs al lui Thomas Jefferson: “Interesele lor politice sunt complet diferite de ale noastre (ale SUA-n.n.). Invidiile lor reciproce, echilibrele de putere, alianţele complicate, formele şi principiile lor de guvernare ne sunt, toate, străine. Sunt naţiunile unui veşnic război. Toate energiile lor sunt cheltuite pentru distrugerea averii şi vieţii cetăţenilor lor.”[1]

Suntem cu siguranţă tentaţi să refuzăm o astfel de imagine asupra Europei. Nu putem însă să nu acceptăm că divizarea politică, economică si religioasă a continentului european constituie o permanenţă.

Cum a fost atunci posibilă integrarea europeană? Încercând să-şi explice o astfel de mutaţie de proporţii în evoluţia Europei, Louis Carton este de părere că, deşi divizată, Europa prezintă o constantă – comunitatea civilizaţiei, înţeleasă astfel: “Dar, dacă Europa este divizată în acţiune, rămâne o comunitate a civilizaţiei. O comunitate care nu înseamnă unitate sau monolitism. Dimpotrivă, diversitatea şi varietatea caracterizează civilizaţia comună a Europei. Ea este fondată pe o anumită concepţie a individului. Dar, fiecare individ este complex şi poartă în el două capacităţi care uneori se completează, alteori se contrazic: inteligenţa, partea raţională a spiritului, aptă să analizeze, să înţeleagă, să construiască şi imaginaţia, intuiţia, parte iraţională care urmează impulsuri adesea misterioase. Complexitatea civilizaţiei Europei este imaginea spiritului uman. Este de altfel construită pe dublul aport al tradiţiei păgâne axată pe raţiunea umană şi al celei creştine, fundamentată pe credinţă. Ca şi spiritul uman, civilizaţia occidentală va fi constant solicitată de spirit şi de raţiune. Uneori una din sursele tradiţiei europene va domina: Evul Mediu va fi era credinţei, Renaşterea va dezvolta influenţa raţiunii. Alteori, credinţă şi raţiune se vor echilibra, în indivizi ca şi în societate […]”.[2]

Comunitatea civilizaţiei nu semnifică aşadar uniformitate. Ceea ce o caracterizează nu este asemănarea indivizilor, ci specificul comun: capacitatea de a înţelege şi de a asimila aceleaşi idei. Comunitatea civilizaţiei europene stă în capacitatea comună a europenilor de a simţi, de a reacţiona, de a asimila.

Determinată politic, unificarea europeană este în esenţă un proces instituţional şi cultural; şi dacă instituţiile sunt “obiectivarea culturii”[3], rezultă că Europa unită se datorează apartenenţei popoarelor la cultura europeană, manifestării în fapt a aceluiaşi sistem de valori.

Definirea culturii europene este esenţială pentru stabilirea apartenenţei la Europa, într-un moment în care aceasta se redefineşte şi se caută. Ce fel de Europă şi până unde?

Mult timp Europa a fost identificată cu zona de dominantă catolică şi uneori chiar numai cu partea ei occidentală, unde s-ar fi transmis şi conservat cultura antică. Argumentul esenţial ţine de sciziunea bisericii, prin care creştinismul greco-ortodox a transmis alte valori decât catolicismul.

Optica s-a modificat însă după Reforma protestantă şi mai ales prin contribuţia lui Nietzsche[4]. Pentru Nietzsche, Europa este dată de specificul ei cultural şi este formată din “acele popoare şi părţi de popoare care au trecutul comun în grecism, romanitate, iudaism şi creştinism.”

Similar, André Philip caracterizează cultura europeană prin trei concepte: “conceptul grec al individualităţii”, “conceptul roman al justiţiei şi al cetăţeanului” şi “conceptul biblic al persoanei umane”[5]. Comunitatea este astfel dată de umanismul şi raţionalismul greco-latin, îmbogăţit prin creştinism. Specificarea culturii europene s-a făcut prin desprinderea de Orient, apoi de Africa şi – în timpurile moderne – de America. Proudhon, Goethe, Baudelaire, Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche vorbesc chiar de o despărţire de vechea Europă, începând cu Renaşterea; este momentul în care individul începe să fie animat mai mult de raţiune şi să se îndepărteze în acţiunile sale de etică şi morală. Din acest motiv, Renaşterea este considerată a marca o criză a conştiinţei europene; ea semnifică însă şi o revoluţie intelectuală care se va transmite în plan economic, social şi politic şi care va face din Europa “principala scenă pe care s-a desfăşurat istoria universală”.

Europa nu mai înseamnă însă Europa capitalismului modern, sistemul mondial modern al lui Wallerstein, ci Europa unităţii spirituale, constând din autonomia valorilor şi recunoaşterea de legi şi reguli generale care susţin valoarea fundamentală a solidarităţii. Accentul în identificarea Europei cade în prezent pe conceptele de solidaritate şi de identitate. Europa se clădeşte pe cultivarea sentimentului de identitate europeană, de apartenenţă la un sistem comun de valori care dă specificarea Europei, se constituie în baza progresului individual şi social şi permite manifestarea solidarităţii ca expresie a opţiunii pentru un “bine comun european”. Identitatea europeană poate fi definită, după A. Marga, prin: conceptul “cunoaşterii” orientată spre atingerea scopurilor umane; conceptul “raţionalităţii” care presupune căutarea eficienţei acţiunilor noastre; conceptul “dreptului” ca ansamblu de reguli generale; conceptul “individualismului” prin care individul se manifestă liber; conceptul “persoanei umane” care înseamnă dorinţa individului de dezvoltare spirituală; conceptul “adevărului” ca valoare fundamentală şi conceptul “sferei publice” ca mediu al stabilirii voinţei politice.

Preview document

Construcție Europeană - Pagina 1
Construcție Europeană - Pagina 2
Construcție Europeană - Pagina 3
Construcție Europeană - Pagina 4
Construcție Europeană - Pagina 5
Construcție Europeană - Pagina 6
Construcție Europeană - Pagina 7
Construcție Europeană - Pagina 8
Construcție Europeană - Pagina 9
Construcție Europeană - Pagina 10
Construcție Europeană - Pagina 11
Construcție Europeană - Pagina 12
Construcție Europeană - Pagina 13
Construcție Europeană - Pagina 14
Construcție Europeană - Pagina 15
Construcție Europeană - Pagina 16
Construcție Europeană - Pagina 17
Construcție Europeană - Pagina 18
Construcție Europeană - Pagina 19
Construcție Europeană - Pagina 20
Construcție Europeană - Pagina 21
Construcție Europeană - Pagina 22
Construcție Europeană - Pagina 23
Construcție Europeană - Pagina 24
Construcție Europeană - Pagina 25
Construcție Europeană - Pagina 26
Construcție Europeană - Pagina 27
Construcție Europeană - Pagina 28
Construcție Europeană - Pagina 29
Construcție Europeană - Pagina 30
Construcție Europeană - Pagina 31
Construcție Europeană - Pagina 32
Construcție Europeană - Pagina 33
Construcție Europeană - Pagina 34
Construcție Europeană - Pagina 35
Construcție Europeană - Pagina 36
Construcție Europeană - Pagina 37
Construcție Europeană - Pagina 38
Construcție Europeană - Pagina 39
Construcție Europeană - Pagina 40
Construcție Europeană - Pagina 41
Construcție Europeană - Pagina 42
Construcție Europeană - Pagina 43
Construcție Europeană - Pagina 44
Construcție Europeană - Pagina 45
Construcție Europeană - Pagina 46
Construcție Europeană - Pagina 47
Construcție Europeană - Pagina 48
Construcție Europeană - Pagina 49
Construcție Europeană - Pagina 50
Construcție Europeană - Pagina 51
Construcție Europeană - Pagina 52
Construcție Europeană - Pagina 53
Construcție Europeană - Pagina 54
Construcție Europeană - Pagina 55
Construcție Europeană - Pagina 56
Construcție Europeană - Pagina 57
Construcție Europeană - Pagina 58
Construcție Europeană - Pagina 59
Construcție Europeană - Pagina 60
Construcție Europeană - Pagina 61
Construcție Europeană - Pagina 62
Construcție Europeană - Pagina 63
Construcție Europeană - Pagina 64
Construcție Europeană - Pagina 65
Construcție Europeană - Pagina 66
Construcție Europeană - Pagina 67
Construcție Europeană - Pagina 68
Construcție Europeană - Pagina 69
Construcție Europeană - Pagina 70
Construcție Europeană - Pagina 71
Construcție Europeană - Pagina 72
Construcție Europeană - Pagina 73
Construcție Europeană - Pagina 74
Construcție Europeană - Pagina 75
Construcție Europeană - Pagina 76
Construcție Europeană - Pagina 77
Construcție Europeană - Pagina 78
Construcție Europeană - Pagina 79
Construcție Europeană - Pagina 80
Construcție Europeană - Pagina 81
Construcție Europeană - Pagina 82
Construcție Europeană - Pagina 83
Construcție Europeană - Pagina 84
Construcție Europeană - Pagina 85
Construcție Europeană - Pagina 86
Construcție Europeană - Pagina 87
Construcție Europeană - Pagina 88
Construcție Europeană - Pagina 89
Construcție Europeană - Pagina 90
Construcție Europeană - Pagina 91
Construcție Europeană - Pagina 92
Construcție Europeană - Pagina 93
Construcție Europeană - Pagina 94
Construcție Europeană - Pagina 95
Construcție Europeană - Pagina 96
Construcție Europeană - Pagina 97
Construcție Europeană - Pagina 98
Construcție Europeană - Pagina 99
Construcție Europeană - Pagina 100
Construcție Europeană - Pagina 101
Construcție Europeană - Pagina 102
Construcție Europeană - Pagina 103
Construcție Europeană - Pagina 104
Construcție Europeană - Pagina 105
Construcție Europeană - Pagina 106
Construcție Europeană - Pagina 107
Construcție Europeană - Pagina 108
Construcție Europeană - Pagina 109
Construcție Europeană - Pagina 110
Construcție Europeană - Pagina 111
Construcție Europeană - Pagina 112
Construcție Europeană - Pagina 113
Construcție Europeană - Pagina 114
Construcție Europeană - Pagina 115
Construcție Europeană - Pagina 116
Construcție Europeană - Pagina 117
Construcție Europeană - Pagina 118
Construcție Europeană - Pagina 119
Construcție Europeană - Pagina 120
Construcție Europeană - Pagina 121
Construcție Europeană - Pagina 122
Construcție Europeană - Pagina 123
Construcție Europeană - Pagina 124
Construcție Europeană - Pagina 125
Construcție Europeană - Pagina 126
Construcție Europeană - Pagina 127
Construcție Europeană - Pagina 128
Construcție Europeană - Pagina 129
Construcție Europeană - Pagina 130
Construcție Europeană - Pagina 131
Construcție Europeană - Pagina 132
Construcție Europeană - Pagina 133
Construcție Europeană - Pagina 134
Construcție Europeană - Pagina 135
Construcție Europeană - Pagina 136
Construcție Europeană - Pagina 137
Construcție Europeană - Pagina 138
Construcție Europeană - Pagina 139
Construcție Europeană - Pagina 140
Construcție Europeană - Pagina 141
Construcție Europeană - Pagina 142
Construcție Europeană - Pagina 143
Construcție Europeană - Pagina 144
Construcție Europeană - Pagina 145
Construcție Europeană - Pagina 146
Construcție Europeană - Pagina 147
Construcție Europeană - Pagina 148
Construcție Europeană - Pagina 149
Construcție Europeană - Pagina 150
Construcție Europeană - Pagina 151
Construcție Europeană - Pagina 152
Construcție Europeană - Pagina 153
Construcție Europeană - Pagina 154
Construcție Europeană - Pagina 155
Construcție Europeană - Pagina 156
Construcție Europeană - Pagina 157
Construcție Europeană - Pagina 158
Construcție Europeană - Pagina 159
Construcție Europeană - Pagina 160
Construcție Europeană - Pagina 161
Construcție Europeană - Pagina 162
Construcție Europeană - Pagina 163
Construcție Europeană - Pagina 164
Construcție Europeană - Pagina 165
Construcție Europeană - Pagina 166
Construcție Europeană - Pagina 167
Construcție Europeană - Pagina 168
Construcție Europeană - Pagina 169

Conținut arhivă zip

  • Constructie Europeana.doc

Alții au mai descărcat și

Libera Circulație a Persoanelor

CAPITOLUL I Consideratii introductive Sectiunea I Scurt istoric – Uniunea Europeana Declaratia din 9 mai 1950 a lui Robert Schuman, ministrul...

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Ministrii este institutia Uniunii Europene care reprezinta direct statele membre si in care participa...

Infracțiuni contra Siguranței Statului

Secţiunea I. Consideraţiuni generale privind infracţiunile contra siguranţei statului Subsecţiunea I. Noţiuni introductive Prima grupă de...

Constructia Europeana

La sfârşitul secolului XX, Europa are o pluralitate de semnificaţii. Înseamnă o mare piaţă şi un mediu competitiv stimulator, capabile – amândouă –...

Jurisprudența CEDO

Introducere CEDO între istorie şi actualitate Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost precedată de Declaraţia Universală a Drepturilor...

Protecția Internațională a Drepturilor Omului

Organizaţia Naţiunilor Unite are un rol deosebit de important în ceea ce priveşte promovarea internaţională a drepturilor pe de parte prin...

Protecția Internațională a Drepturilor Omului

PRECIZĂRI INTRODUCTIVE SCOPUL CURSULUI Cursul îşi propune prezentarea cadrului teoretic necesar înţelegerii conceptului de drepturi ale omuluiîn...

Drept Constituțional

Actorii vieţii politice Viaţa politică este o arenă în care mai mulţi luptători, mai mulţi actori se înfruntă pentru a obţine nu doar exerciţiul...

Ai nevoie de altceva?