Contabilitate De Gestiune

Se numeste metoda de calculatie a costurilor totalitatea procedeelor si tehnicilor utilizate pentru cuantificarea corelatiei dintre cheltuielile de productie si productia care le-a ocazionat.

Criterii de clasificare:

1. în raport cu entitatile pentru care se calculeaza costurile metodele de calculatie pot fi:

- metode de calculatie pe purtatori de costuri sunt metodele care conduc la calculul costului pe produs, lucrare, serviciu, comanda (metoda globala, metoda pe comenzi, metoda standard-cost);

- metode de calculatie pe locuri de cheltuieli sunt acelea care folosesc pentru a determina cheltuielile priind productia pe zone sau sectoare de cheltuieli special constituite prin reunirea locurilor de munca dupa anumite criterii;

- metode de calculatie mixte conduc la calculul costurilor atât pe locuri de cheltuieli cât si pe purtatori de costuri: metoda pe faze (fazele au caracterul de sectoare de cheltuieli, iar semifabricatele si produsele finite reprezinta purtatori de costuri);

2. din punct de vedere al sferei de cuprindere a cheltuielilor în costuri:

- metode de calculatie absorbante (totale, complete) sunt acele metode care iau în considerare pentru calculul costului unitar toate cheltuielile ocazionate de procesul de productie si desfacere;

- metode de calculatie limitative (partiale) sunt metodele care iau în calcul pentru determinarea costului produselor numai o parte a cheltuielilor ocazionate de procesul de productie si desfacere (metoda direct- costing, metoda costurilor directe).

Sistemul de conturi utilizat de contabilitatea de gestiune (clasa 9):

Gr. 90 Decontari interne

901 Decontari interne privind cheltuielile conturi bifunctionale

902 Decontari interne privind productia

903 Decontari interne privind diferentele de pret

Gr. 92 Conturi de calculatie

921 Cheltuielile activitatii de baza

922 Cheltuieli activitatilor auxiliare

923 Cheltuieli indirecte de productie conturi de activ

924 Cheltuieli generale de administratie

925 Cheltuieli de desfacere

Gr. 93 Costul productiei

931 Costul productiei obtinute

933 Costul productiei în curs de executie

Metode de calculatie a costurilor complete

(metode de tip absorbant)

Sunt metode clasice de calculatie.

Principalele metode de tip absorbant sunt:

- metoda globala

- metoda pe comenzi

- metoda pe faze

Etape metodologice privind contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor potrivit metodelor de tip absorbant.

Lucrarile de contabilitate de gestiune se desfasoara într-o anumita succesiune logica strict determinata ale carei etape sunt:

1. colectarea cheltuielilor de productie – în aceasta etapa are loc colectarea cheltuielilor directe pe purtatori de costuri si a cheltuielilor indirecte pe locuri si sectoare de activitate în functie de posibilitatile de identificare a acestora. Pentru colectarea cheltuielilor se pot folosi doua metode:

a. înregistrarea concomitenta a cheltuielilor, atât în contabilitatea financiara, cât si în contabilitatea de gestiune;

b. înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea financiara pe masura efectuarii acestora, iar în contabilitatea de gestiune o singura data la sfârsitul perioadei de gestiune. În acest caz preluare cheltuielilor din contabilitatea financiara se realizeaza prin intermediul unui tablou de conversie (tablou de jonctiune);

2. înregistrarea productiei obtinute, de regula la cost antecalculat sau prestabilit pe masura obtinerii acesteia;

3. decontarea lucrarilor reciproce de produse, lucrari, servicii între sectiile auxiliare pentru nevoile lor de productie;

4. repartizarea cheltuielilor indirecte aferente sectiilor auxiliare asupra sectiilor de baza si celorlalte sectoare de activitate;

5. repartizarea cheltuielilor indirecte din sectiile de baza în costul produselor. Aceasta operatie se face pe baza unui criteriu care exprima cel mai bine legatura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat si baza de repartizare aleasa. Cota de cheltuieli indirecte de sectie se adauga la cheltuielile directe obtinându-se costul de sectie al produselor;

6. repartizarea cheltuielilor generale de administratie în costul produselor – spre deosebire de repartizarea cheltuielilor indirecte de sectie care se face de regula pe baza de coeficienti diferentiati de la o sectie la alta, repartizarea cheltuielilor generale de administratie se face pe baza unui singur coeficient de suplimentare.

7. repartizarea cheltuielilor de desfacere în costul produselor se face tot pe baza de coeficient de suplimentare unic.

Prin adaugarea la costul de sectie a cotelor de cheltuieli generale de administratie si de desfacere se obtine cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru realizarea unui produs.